EDITORIAL Unica salvare, protestul din balcoane…

Luând în consideraţie faptul că, aparent, consultările clasei politice cu societatea civilă în chestiunea ieşirii din impas „prezidenţial" vor eşua, ar fi tocmai cazul, poate, să apelăm la soluţia stimulativă a partenerelor ucrainene. Şi este vorba de grupul protestatar „Femen".

Pentru a evita interpretările mai deocheate ale titlului acestor notiţe, trebuie să aduc aminte că, acum vreun an, administraţia de stat a oraşului Kiev a propus amendamente la legislaţie care ar fi permis reconstruirea faţadelor, inclusiv a balcoanelor blocurilor din perimetrul complexului sportiv Olimpic, unde în vara lui 2012 ar urma să se desfăşoare Campionatul european la fotbal. Blocurile ar fi trebuit, inclusiv, să fie iluminate frumos. O parte a justificării amendamentelor a fost, potrivit arhitectului-şef al oraşului, că „va ieşi, de exemplu, un nea Vasea în chiloţi la balcon, unde sunt aruncate claie peste grămadă lighene, schiuri, sănii, flori uscate, ca să se uite la splendorile Euro-2012. Iar noi vom mai şi ilumina această privelişte!".

Atunci, activiste ale grupului protestatar „Femen" au scandat, cu goliciunea iluminată frumos de blitz-uri , „Balconul e castelul nostru!" şi „Vrem să ne plimbăm pe balcon în neglijeuri". Habar nu am dacă protestele domnişoarelor au influenţat până la urmă atitudinea autorităţilor ţării-soră faţă de balcoane. Dar având în vedere situaţia disperată de la Chişinău cauzată de supliciul alegerii unui şef de stat, devine imperios necesar să epuizăm şi posibilitatea factorului „Femen".

Sigur că venirea la Chişinău a faimoaselor domnişoare care să scandeze „Vrem un preşedinte moldovean!" va fi mai dificil de organizat. Şi nu că problema unui preşedinte de la Chişinău, chiar cu potenţe constituţionale reduse, n-ar fi suficient de seducătoare pentru respectivele militante. Agenda fetelor este prea plină: ba trebuie să te expui la Davos, ba trebuie să lupţi cu guvernul Indiei care, mai pudic, a dispus verificarea severă a solicitărilor de viză venite din partea femeilor cu vârste între 15 și 40 de ani (subînţelese ca de moravuri mai uşoare)... Dar încercarea de-a le invita vină n-are.

În plus că există şi suficiente motive atrăgătoare şi avantaje. La Chişinău regimul este, totuşi, mai democratic - probabilitatea ca fetele să se trezească lăsate în inima codrilor moldoveneşti dezbrăcate şi maltratate de eventuale brute, ca în codrii belaruşi, de exemplu, este aproape minimă. Apoi, poliţia Republicii Moldova este, totuşi, în plină reformă şi maximum sancţiune pe care le-ar aplica-o ar fi doar să discute un pic cu ele, la vreo ceaşcă de cafea, despre dificultăţile pe care le întâmpină, modernizându-se. Un eventual succes al grupului „Femen" la Chişinău ar face ca şi presa să iasă, împreună cu societatea civilă, din cercul vicios de a vorbi non-stop aproape exclusiv despre problema alegerii şefului statului şi să se preocupe, astfel, prioritar, de numeroasele şi gravele probleme care mai există. În plus, sosirea pe meleagurile mioritice a cosânzenelor ucrainene ar putea presupune şi un sprijin pentru noul guvern de la Tiraspol, impecabil sub aspectul politicilor gender. În sensul că ar putea să-l determine să fie mai maleabil în negocierile cu guvernul de la Chişinău, mai puţin impecabil sub aspectul reprezentării părţii frumoase a societăţii moldovene.

Un alt motiv suplimentar pentru o vizită de lucru a „Femen" la Chişinău ar fi şi acela de a demonstra că Fundația Scelles (Franța) a greşit atunci când, într-un raport copios difuzat, afirmă că în Republica Moldova „șapte femei din zece, în vârstă de la 15 la 25 de ani, s-au prostituat cel puțin o dată". De fapt - şi „Femen" ar putea reconfirma cu uşurinţă acest lucru - Fundația Scelles a avut în vedere o imensă majoritate a bărbaţilor politici ai statului vizat trecuţi prin experienţa a cel puţin un mandat (astfel încât e şi de mirare că printre siglele partidelor nu se regăseşte, din cauza pudorii, pe semne, şi un felinar roşu). Dincolo de toate, dacă soluţia „Femen" ar avea sorţi de izbândă, şi opoziţia cu aliaţii ar fi izbăvite de chinurile organizării unor proteste de amploare care presupun efort considerabil, bani, nervi, inclusiv scrierea unor răvaşe despre caracterul inevitabil al puşcăriei pentru unele persoane şi instituţii... Şi tot aşa...

Un singur impediment este, totuşi, serios: gerurile crunte anunţate pentru următoarele zile. Dar poate punem - oamenii politici, societatea civilă şi alţi interesaţi - mână de la mână şi facem nişte vin fiert cu care să le servim pe parcursul protestului. Că nu? Tot moldoveni suntem, proverbial de ospitalieri, şi de ce tocmai acum să demonstrăm că e invers.