EDITORIAL Schimbarea din Transnistria, mimată sau reală?

În sfârşit, după 21 de ani, schimbarea se profilează şi în stânga Nistrului. După revoluţiile în lumea arabă, valul schimbărilor a ajuns şi la Tiraspol.

Când Rusia şi-a retras sprijinul faţă de ex-liderul transnistrean Igor Smirnov, puţini au putut prevedea că noul favorit al ruşilor, Anatoli Kaminski, nu îi va lua locul fostului dictator. Nu a fost însă să fie, electoratul având preferinţele sale.

Votul pentru Şevciuk este unul care anticipează şi un nou rol pentru Ucraina în ecuaţia acestui conflict „îngheţat". Alegerea lui Şevciuk de către peste 70% din locuitorii transnistreni arată că manipularea politică şi folosirea metodelor de coerciţie de tip neototalitar are limitele sale într-o lume în care informaţia nu mai poate fi controlată ca adineauri, pe vremurile sovietice. Dovadă a intenţiilor de schimbare a noii conduceri de la Tiraspol e că printre primele măsuri adoptate a fost cea legată de simplificarea procedurii de trecere a frontierei. Care însă vor fi limitele acestei schimbări?

Recent, la Odesa, a avut loc o întrevedere a premierului Vlad Filat cu noul lider al autoproclamatei RMN. Pe post de gazdă a întâlnirii din 27 ianuarie s-a produs ministrul de Externe ucrainean, Constantin Grişcenko, ceea ce relevă dorinţa Kievului de a juca un rol mai activ în regiune. În conferinţa de presă s-a observat o anumită încordare atât din partea lui Şevciuk, cât mai ales a lui Filat, poate şi din cauza stilului foarte parcimonios şi uşor infatuat cu care Grişcenko a moderat întâlnirea celor doi cu reprezentanţii mass-media.

În afara conferinţei de presă însă cei doi au fost mai destinşi şi se pare că au stabilit un contact personal care va aduce anumite rezultate. Temele de discuţie s-au referit mai ales la deblocarea transportului de pasageri şi de mărfuri de o parte şi alta a Nistrului, dar şi la posibilităţile revizuirii formatului de pacificatori, care s-a impus pe agendă în urma incidentului din 1 ianuarie 2012 când un soldat rus l-a împuşcat mortal pe Vadim Pisari. Destinderea relaţiilor dintre cele două maluri ale Nistrului în ansamblu deranjează vădit Moscova. Aşa cum a confirmat ulterior Nezavisimaia Gazeta, după întrevederea Filat-Şevciuk de la Odesa, Rusia riscă să rămână singură, fără susţinători, în formatul actual de 5+2 de reglementare a conflictului transnistrean.

Sigur, anumite rezultate ale întrunirii vor putea fi vizibile în următoarea perioadă. Ceea ce este clar însă de data aceasta, când Chişinăul are de-a face deja cu un nou lider la Tiraspol, este că dorinţa de schimbare pare că nu este doar mimată, cum proceda anterior Smirnov. Există însă şi semne că noul lider de la Tiraspol cochetează cu adepţii păstrării unui regim care să nu permită aprofundarea schimbării. Cel puţin aşa reiese din redenumirea serviciului secret al autoproclamatei republici, din „minister al securităţii statului" în „comitet al securităţii statului", ceea ce dă în rusă nu altceva decât acronimul temutei şi de tristă faimă poliţie politică sovietică, KGB. Să însemne oare asta că Şevciuk va miza nu mai puţin pe organele represive decât a făcut-o predecesorul său? Dacă da, atunci şi limitele schimbării de la Tiraspol, dar şi şansele îmbunătăţirii relaţiilor cu Chişinăul sunt previzibile.