EDITORIAL „Odă“ CCCEC

Astăzi, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei marchează zece ani în slujba celor care „ştiu pentru cine şi pentru ce", aşa cum cântă frumos Ion Raţă în imnul acestei instituţii. În loc de realizări constatăm că autoritatea care trebuia să curmeze infracţiunile economice şi fiscale, într-un deceniu, s-a remarcat prin a „freca menta" pe multe milioane de dolari, euro şi lei.

În loc să se ocupe de grangurii mari, care fentează statul şi fac legea în Moldova, aşa-zisul Centrul Anticorupţie aresta periodic câte un profesor sau avocat pricăjit, prinşi cu câte 100-200 de dolari. Iar, dacă întâmplător presa descoperea câte un Oleg Voronin cheltuind milioane de dolari de pe card, nedeclaraţi la Fisc, un Gorincioi luând mită pentru protecţie în domeniul audiovizualului sau relata despre multe milioane donate fictiv de şomeri sau bugetari partidelor politice în campanii electorale, ofiţerii se scuzau că nu au un cadru legal ori acopereau faptele incriminate, făcându-se a uita de ele.

De vreo doi ani, temuţii angajaţi de la Anticorupţie s-au specializat în pescuitul avocaţilor care dau mită, dar nu au ajuns la judecători şi procurori, cei care „aranjează" decizii favorabile pentru sume cu multe zerouri. În mediul juriştilor se ştie că, bunăoară, o hotărâre de judecată în caz de moştenire costă cam jumătate din valoare imobilului disputat. De asemenea, se cunosc şi localurile unde au loc tocmelile. Şi exemplele pot continua.

Până în 2009, CCCEC a fost un copil al lui Voronin, care a cântat şi a dansat aşa cum spunea tătuca. Chiar şi biznismanul-social-democratul-comunistul Edik Muşuc, cel care a făcut o cură de slăbire în carcera instituţiei, ştie asta. Astăzi însă vremurile s-au schimbat şi pentru Edik Muşuc, şi pentru Centrul Anticorupţie.

„Democraţii" din AIE au fost prinşi vreo doi ani cu împărţirea ciolanelor, iar ofiţerii au făcut ce-au vrut, mai puţin să combată corupţia. Doar la insistenţele europenilor şi americanilor autorităţile au înjghebat o nouă lege ce are menire reformării acestei instituţii. Ca şi pe vremea comuniştilor, intenţiile lor sunt mai mult de paradă. Vă imaginaţi ca oamenii legii de la noi să se ia de administratorii afacerilor lui Plahotniuc, Voronin, Filat, Platon etc. sau de finanţatorii tuturor partidelor parlamentare? Ori să facă ravagii în Primăria Capitalei, să ajungă prin spitale şi judecătorii, să le pună cătuşe „profesioniştilor" care condiţionează tot ceea ce fac? Sau aceşti oameni ai legii să iasă public şi să declare câte vile şi maşini luxoase deţin? Asta ar fi de domeniul SF. Moldova n-ar mai fi Moldova.

Dacă vrem să ajungem în UE şi sperăm să trăim cândva bine, va trebui să ajungem şi la etapa când „peştii mari", de talia miniştrilor şi a şefilor de guverne, să fie trimişi după gratii pentru ilegalităţile lor, aşa cum se întâmplă în Croaţia, candidat la aderare, şi aşa cum e firesc să se întâmple într-un stat de drept. În caz contrar, vom face sute de legi superdemocratice şi mii de mese rotunde, cheltuind alte câteva zeci de milioane de dolari, dar degeaba.