EDITORIAL Jurnaliştii sunt de vină!

Cui nu îi e lene - politician, funcţionar, afacerist sau interlop ne sperie cu judecata, iar mulţi nu se limitează doar la astfel de ameninţări. Să nu îndrăzneşti să-i critici pe aceşti dumnezei de pe malul Bâcului!

Ieri am descoperit că ziarul „Adevărul“, de rând cu alte instituţii de informare în masă, este antrenat într-o „campanie amplă ce urmăreşte discreditarea şi dezmembrarea mişcării sindicale din Moldova“. Am aflat noutatea din gura şefilor de la Confederaţia Naţională a Sindicatelor (CNSM), ieşiţi la rampă într-o conferinţă de presă. Revolta acestora vine după ce am publicat în câteva numere o investigaţie despre averea moştenită de sindicate în urma destrămării URSS.

Cu documentele pe faţă, colegii de la Centrul de Investigaţii Jurnalistice au arătat că o bună parte din proprietatea sindicală a fost vândută în condiţii de intrasparenţă, fără licitaţii şi la preţuri de multe ori mai mici decât valoarea reală. Ziariştii au avut nevoie de câteva luni pentru a descâlci misterul privatizărilor dubioase, mai ales că boşii sindicali n-au fost deloc deschişi în a oferi informaţii despre treburile financiare ale CNSM. Ba mai mult, au încercat în fel şi chip să le ascundă, făcând trimitere la confidenţialitatea datelor. Luaţi la întrebări, s-au bâlbâit ori s-au făcut morţi în păpuşoi. Bunăoară, ditamai preşedintele Confederaţiei nu ştia că în iunie a semnat pentru contractarea unui credit bancar de şase milioane de euro, punând în gaj singurul Palat de Cultură al Sindicatelor!

În loc să explice cum de se face că averile sindicale intră rând pe rând în proprietatea aceluiaşi om de afaceri, Ilan Shor, şefii CNSM se răţoiesc la jurnalişti, acuzându-i de „presupuneri false şi denigratoare“ şi că ar fi fost dirijaţi de cineva. Nu uită nici să ameninţe presa cu „o contestare în cadrul organelor de drept“, accentuând că „sindicatele câştigă toate procesele“.

Ce refren cunoscut! L-am auzit de atâtea ori în 15 ani de activitate ziaristică. Cui nu îi e lene - politician, funcţionar, afacerist sau interlop ne sperie cu judecata, iar mulţi nu se limitează doar la astfel de ameninţări. Să nu îndrăzneşti să-i critici pe aceşti dumnezei de pe malul Bâcului! Rişti să te trezeşti bombardat cu texte agramate de „drept la replică“, cu „o invitaţie prietenoasă“ la covor în biroul vreunui ministru liberal şi democrat, cu vreun dezaxat ţipându-ţi în ureche la telefon sau prin redacţie, cu mesaje transmise prin terţi că ar trebui „să te mai linişteşti, dacă nu vrei să ai probleme“. Iar dacă te încăpăţânezi să nu te linişteşti, te aşteptă procese sau... vreo rangă-n cap.

Poate, într-adevăr, noi, jurnaliştii, suntem vinovaţi pentru tot ce nu merge în ţara asta, chiar şi guvernată de „ai noştri“? Pentru că arătăm cu degetul la mârşăviile şi prostiile făcute de instituţiile statului, ne băgăm nasul în tenebrele afaceriştilor, scotocim prin monitoarele oficiale şi aflăm că ne conduc fantome cu dublă identitate, descoperim apucăturile pedofile ale unor dascăli pretins onorabili, dăm năvală cu microfoanele peste bărbaţii neamului, distrăgându-le atenţia de la treburile statului...

Dacă n-am fi noi, ziariştii, atât de băgăreţi, de nesimţiţi şi de impertinenţi şi n-am căuta cu tot dinadinsul negru sub unghie, oare n-ar fi minunat traiul în Moldova? Fără stres pentru popor, fără nervi pentru conducători, fără imagine negativă în afara ţării. Mai pe scurt, o viaţă ca o floare!