EDITORIAL Fluieratul în biserică
0O ploaie de reacţii și comentarii a inundat mass-media și spaţiul virtual odată cu procesul intentat de autorităţile ruse fetelor din grupul „Pussy Riot". Pe 17 august se va da sentinţa. Așa cum se știe, procurorii cer trei ani de închisoare pentru incitare la ură religioasă.
„Acuzaţii false, proces comandat politic, răzbunare a președintelui și a patriarhului rus" - spun inculpatele, susţinute de numeroase personalităţi ale vieţii culturale din Rusia și din străinătate, care cer eliberarea tinerelor nonconformiste. În februarie 2012, fetele de la „Pussy Riot" au înscenat un performance pe muzică punk în catedrala din Moscova, unde s-au rugat de Fecioara Maria să scape Rusia de Putin.
Protestul lor poate părea șocant pentru habotnici, obișnuiţi să vadă biserica drept un spaţiu sacru, în care răsună doar un anumit tip de muzică și se manifestă doar un singur tip de comportament. Va fi mereu necesar să ne întrebăm cum să apărăm libertatea de exprimare fără a jigni senimentele celor de altă părere, iar dacă aceste sentimente au avut de suferit, până unde se cuvine să meargă sancţiunile, încât să nu se comită un abuz și mai mare?... Dincolo de aceste interogaţii firești într-o democraţie, este ridicol și revoltător să vezi un ditamai sistem represiv - cu poliţie, procuratură, securitate, judecători etc. - mobilizat împotriva unor tinere femei și mame (cu copii mici!), care au denunţat într-un mod insolit ceea ce îi doare pe mulţi compatrioţi de-ai lor: strangularea drepturilor civile în Rusia.
În lumea modernă libertatea de exprimare capătă cele mai variate forme. Și credinţa se manifestă diferit: în lăcașurile protestante americane coruri de enoriași dansează pe ritmuri de jazz, slăvindu-l pe Iisus. Pe de altă parte, Biserica Rusă și-a pierdut din aura-i sacrosanctă, coborând în mocirla unui colaboraţionism politic dezgustător. Patriarhul Kiril se vrea, alături de președintele Putin, mai presus de orice critică, oferind legitimitate ecleziastică politicilor autoritare și imperialiste ale Kremlinului. Un patriarh despre care presa rusă independentă scrie că ar fi cu vechi state de serviciu în KGB. Unde mai e sacralitatea?...
Cred că putem desprinde semnificaţii importante din cazul tinerelor revoltate de la „Pussy Riot". În Moldova, slavă domnului, nu sunt întemniţaţi artiștii care ar cere demisia președintelui Timofti, a premierului Filat sau a speakerului Lupu. Din fericire, nu avem o stare de disperare care să-i împingă la gesturi extreme, cum ar fi acela de a face un spectacol punk în biserică. Există însă în „măruntaiele" societăţii moldovenești destulă intoleranţă și opacitate pentru a naște, în anumite circumstanţe politice, un regim de mână-forte, aidoma celui pe care l-am suportat între 2001-2009. Și în timp ce guvernarea de la Chișinău face eforturi să adopte standardele europene, grupuri radicale din sânul Bisericii Ortodoxe au organizat în stradă adevărate show-uri obscurantiste, demne de Evul Mediu, împotriva „influenţelor din Occident" care ne-ar anihila, vezi doamne, specificul naţional.
Vreau să trăiesc într-o societate a libertăţii și a respectului reciproc, în care „fluieratul în biserică" să nu fie expresia ultimă a unui protest legitim.