EDITORIAL Ei cu bradul, noi cu Vodă-Cuza!

Scandalul iscat de schimbarea denumirii străzii Cuza Vodă în Belski la şedinţa de taină, în fapt de seară, a Consiliului Municipal Chişinău, când unii - primarul şi adepţii săi - retractează cele întâmplate, iar alţii, adică infatigabilul tânăr socialist Dodon Igor promite să lupte până la capăt pentru idealurile sovietice, ne aduce în memorie episoade similare cu Bradul de Crăciun din capitala Moldovei.

Liberalii îl instalau pe stil nou, comuniştii îl furau pe stil vechi. Tranzacţionismul dezgustător de care au dat dovadă toţi cei implicaţi în afacerea cu redenumirea străzii Cuza Vodă a scos la vedere impostura şi frivolitatea unor oameni aciuaţi în fracţiuni şi grupuri de interese.

Igor Dodon, minuscul ca fracţiune şi în CMC, precum este şi în Parlamentul Republicii Moldova, ţine să se remarce printr-o agendă restauraţionistă zgomotoasă, poate-poate îl va lua în seamă mass-media.

După ce a cerut reformarea imediată a PCRM, pe care l-a părăsit cu eticheta de „trădător", după ce a şantajat partidele din Alianţă cu candidatul său infailibil la preşedinţie, Zinaida Greceanâi, după ce a instituit ridicole „teste de statalitate" pentru pretendenţii la funcţia de şef al statului, după ce în tot acest timp a interpretat „partitura" Uniunii Euroasiatice ca promisiune de viaţă mai bună pentru moldoveni, iată-l îmbrăţişând ideea disperată a schimbării denumirii unei străzi din Chişinău şi pare să piardă din nou cauza cu care spera să rămână în istorie.

Acum îi blamează pe „şarlatanii" care l-au minţit, declarând că primarul Chirtoacă şi ai lui „au tras pe sfoară legea", pentru că refuză să pună în aplicare ceea ce s-ar fi votat şi recurg la tot felul de tertipuri juridice. Dodon încearcă să-l concureze pe Voronin, însă zbuciumul său lasă o impresie ridicolă şi, probabil, are cel mult menirea să bifeze în faţa sponsorilor... „mişcării socialiste".

Acestea sunt muncile şi strategiile aleşilor poporului din capitală, în timp ce problemele Chişinăului rămân aceleaşi. Cea mai izbitoare dintre ele sunt drumurile accidentate şi prost iluminate. Spunea drept primarul general, încercând să se apere şi să încheie rapid un subiect jenant, în care a încăput din prea multă imaginaţie şi „artă combinatorie", că străzile oraşului trebuie reparate, nu redenumite. Dar această frază ar trebui să fie nu doar o figură de stil, ci chiar o deviză a primăriei.

Un călător străin, în trecere prin Chişinău, poate nu reuşeşte să intre prin case, să vadă ce „oameni frumoşi şi buni la suflet" sunt basarabenii (după propria lor caracterizare), dar se îngrozeşte de lipsa de respect a acestora pentru străzile pe care circulă zilnic. Şi dacă gropile până la urmă se mai astupă pe ici-pe colo, nimeni nu se gândeşte serios să facă în Chişinău o iluminaţie modernă pe timp de noapte, ca să nu mai orbecăim aici ca într-un sat pustiit.

Dacă angajaţii primăriei ar avea capacitatea de a scrie proiecte şi de a fructifica oportunităţile externe, ne-ar putea ajuta capitalele europene (acolo unde este aşteptat de ani buni, în van, Dorin Chirtoacă, pentru a semna nişte acorduri de investiţii!).

Dar pentru ca toate aceste idei utile să devină realitate, ar trebui să încetăm să ne furăm unii altora bradul.