EDITORIAL Daţi-le voie năstaşilor basarabeni peste Prut
0Citind ieri ce condiţii de invidiat are fostul premier român Adrian Năstase la Spitalul Penitenciar de la Rahova (condiţii la care un pacient de rând poate spera doar, contra cost), m-am gândit cu îngrijoare: şi noi unde-i cazăm pe eventualii noştri „năstase"?
Temniţele noastre sunt ca vai de ele şi nu e frumos să-i bagi la pârnaie alături de puşcăriaşii de rând, totuşi au fost oameni de stat, fruntea ţării! Şi-apoi, dacă şi au furat, au făcut-o inteligent şi finuţ, n-au smuls bijuterii cu tot cu urechi şi n-au intrat noaptea în case să sperie copiii! Nu pot fi încarceraţi laolaltă cu toţi... bandiţii!
Poate anume din cauza că lipsesc celulele potrivite nu avem niciun demnitar de rang înalt după gratii? Dacă doar asta e problema, cred că trebuie să semnăm de urgenţă un acord de colaborare cu vecinii noştri de peste Prut. La fel cum în fiecare an Guvernul de la Bucureşti oferă un anumit număr de burse de studii pentru basarabeni, să stabilească şi o cotă de locuri la puşcărie. Ar fi un gest frăţesc, zic eu. Nouă ne va rămâne o nimica toată - să nu lăsăm locuri neacoperite, măcăr şi din respect pentru cheltuiala făcută pentru noi de contribuabilii români.
Pentru început, dacă vor fi prea mulţi candidaţi pe un loc, putem organiza concurs, exact ca la admiterea în universităţi, nu trebuie să inventăm bicicleta. Să aibă prioritate, bunăoară, cei cu funcţii mai mari şi care au furat prin cele mai sofisticate scheme, în care figurează cât mai multe firme offshore. Astfel, cei mai merituoşi demnitari vor prinde cu siguranţă un loc de lux la închisoare. Să ne asigurăm că niciun amărât de primar din vreo fundătură de sat care a pus mâna ilegal pe vreo coştireaţă nu pleacă să se răcorească în România înaintea vreunui prim-vicepreşedinte al Parlamentului. N-ar fi corect faţă de ultimul. Să-i dăm cezarului ce-i al cezarului. Mai ales dacă acesta are şi cetăţenie română şi, în plus, identitate şi nume pur românesc, cum ar fi Ulinici, de exemplu. În acest caz, este chiar de datoria statului vecin să-l strângă într-o îmbrăţişare de fier, fără rând, ca pe un fiu rătăcit.
Propun, de asemenea, să ne inspirăm de la fraţi şi să-i petrecem şi noi frumos după gratii pe grangurii noştri, cu multă presă, cu mulţi gură cască adunaţi ca la urs, cu tot tacâmul. Sunt sigură că şi poliţiştii şi medicii din Republica Moldova pot oferi un spectacol pe cinste la casa condamnatului. Au demonstrat în repetate rânduri că printre ei sunt scenarişti şi actori talentaţi. Regizarea unui suicid ratat al unui prim-vicepreşedinte al legislativului, bunăoară, ar fi floare la ureche pe lângă ticluirea raportului de expertiză medico-legală care arăta că Valeriu Boboc a murit intoxicat când, de fapt, tânărul a fost omorât în bătăi de oamenii legii în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009.
Dar ca să nu fim acuzaţi de plagiat, putem introduce mici modificări în scenariu. În loc de glonte, românul nostru corupt sau hoţ să-şi tragă o palmă. Dar zdravănă şi în văzul tuturor. Să ne convingă că e omul potrivit la locul potrivit. Deşi, mă tem că demnitarii noştri sunt atât de impotenţi, încât nici măcar o palmă nu pot să-şi tragă.