EDITORIAL „Cu secera-n mână“ s-au dus în vacanță

Dincolo de circul pe care ni-l ofereau în fiecare zi de joi şi de vineri şi a galopului în care s-au votat anumite legi, deputaţii s-au remarcat în această sesiune prin două decizii importante pentru ţara noastră: 1) au votat alegerea şefului statului, punând astfel capăt unei crize politice ce părea fără sfârşit, şi 2) au condamnat crimele regimului comunist totalitar. 

Joia trecută, în aplauze furtunoase, aleşii poporului au tras cortina şi au plecat în vacanţă. Unii au huiduit în arena Legislativului, alţii au scandat pe lângă ea, o a treia categorie a aplaudat pe pragul Parlamentului sau în studiourile TV, alţi cetăţeni i-au urmărit pasiv de departe. 

Dincolo de circul pe care ni-l ofereau în fiecare zi de joi şi de vineri şi a galopului în care s-au votat anumite legi, deputaţii s-au remarcat în această sesiune prin două decizii importante pentru ţara noastră: 1) au votat alegerea şefului statului, punând astfel capăt unei crize politice ce părea fără sfârşit, şi 2) au condamnat crimele regimului comunist totalitar. Ultima hotărâre a atins un buboi şi a trezit cele mai multe critici în societate, dar, în acelaşi timp, ne-a dus în rând cu statele europene, care, la fel ca noi, au suferit de aceeaşi maladie, dar au aplicat tratamentul mult mai devreme.

„Această sesiune sau va fi cea mai productivă din acest Legislativ, sau va fi ultima", anticipa în februarie socialistul Igor Dodon, în discursul său inaugural din şedinţa în plen. Cel care se autointitulează reprezentantul opoziţiei responsabile din Parlament a nimerit-o bine, chiar dacă nu a participat decât la o parte din show.

În cinci luni, cei pe care i-am trimis în Parlament au avut un sezon plin cu de toate, mult mai intens ca precedentele două: au ales, la 16 martie, un şef de stat „apartinic", aşa cum îşi dorea Voronin, au votat legea nediscriminării, pe care ne-o cerea de câţiva ani UE, au ridicat mâinile pentru reformarea Justiţiei şi reorganizarea Centrului Anticorupţie, i-au ales, după multe luni de întârziere, pe membrii Comisiei Naţionale de Integritate. De asemenea, comuniştii s-au jucat de-a supărarea şi boicotul şi au mai pierdut trei membri din partid. Pe ordinea de zi a Legislativului au fost şi etichetările reciproce: „homosexual", „smintit", „drogat", „nebun"... Câte-au fost nimeni n-a mai stat să le numere.

Nu sunt expert în drept naţional şi nu pot spune cât de calitative sunt actele adoptate. Îmi doresc doar ca acestea, aşa cum sunt, să fie implementate. Vreau ca acea comisie de integritate, născută în chinuri algoritmice, să fie funcţională şi să avem demnitari condamnaţi public pentru că nu-şi declară averile. Deocamdată, avem o lege care nu poate fi pusă în aplicare, deoarece politicienii nu s-au înţeles cine să fie preşedintele comisiei. Mai vreau ca judecătorii, procurorii şi ofiţerii anticorupţie să aibă salarii majorate, dar şi să fie arestaţi atunci când iau mită. Lista poate continua la nesfârşit.

Totuşi, deputaţii merită cea mai mare bilă albă pentru condamnarea comunismului. Aleşii ţării au reparat o greşeală istorică, dând dovadă de curaj pentru prima dată în ultimele două decenii de la declararea independenţei. Ei pot adopta mii de legi şi le pot modifica de tot atâtea ori, dar în istorie vor intra cu această hotărâre. Posteritarea nu va judeca după câte cedări de funcţii şi negocieri interminabile dintre componentele AIE au fost, ci după fapte recuperatoare de acest tip. Sper ca acestea să nu se termine aici. Oricât nu ne-ar ameninţa unii, fluturând secera şi ciocanul în vânt, şi indiferent cât de tare ne-ar speria cu iminentele condamnări la CEDO, decizia de joi va rămâne istorie.