EDITORIAL Corupție și demagogie
0Societatea civilă a avut o reacție vehementă la numirea șefului Comisiei Naționale de Integritate, Anatolie Donciu.
Propus de PL, „partidul sărac și cinstit", noul demnitar a nimerit în epicentrul unui scandal iscat de faptul că are în proprietate un imobil în valoare de 5 milioane de lei, care nu a fost înregistrat la cadastru.
De altfel, toate cele trei numiri - la SIS, Centrul Anticorupție și CNI - au dat senzația unor înțelegeri de culise. Ce liniște și armonie ar fi fost printre aleșii poporului dacă presa ar fi tăcut, dacă ONG-urile specializate în monitorizarea fenomenului corupției nu ar fi stârnit tărăboiul!
Ar trebui să definim corect miza acestor dispute: responsabilizarea actului de guvernare, limitarea foloaselor necuvenite la vârf, diminuarea sentimentului de impunitate al politicienilor. Ei fac și desfac legile - poporul le suportă rigorile.
Cinismul politicienilor erodează democrația, asasinează viitorul european al Moldovei. Știm cu toții că „marii seniori" ai politicii de pe Bâc sunt practic în afara controlului, pentru că dețin înalte funcții de stat. De comportamentul lor depinde existența actualei coaliții de guvernare și, într-o proporție covârșitoare, îndeplinirea angajamentelor Republicii Moldova față de partenerii externi.
Deși nu e normal, aceste persoane sunt inexpugnabile, nu le ating nici anchetatorii de la Chișinău, nici parchetele de la Londra. Singura speranță este ca măcar demnitarii din eșalonul doi să fie trecuți prin sita unei selecții transparente.
Dacă membrii CNI au misiunea să verifice averile demnitarilor, cine le verifică pe ale lor? Parlamentul a găsit soluția: a creat o comisie specială, formată tot din deputați: „Ne vom controla reciproc, stimați colegi. Și dacă vrei să fiu indulgent cu tine, vei fi și tu mai îngăduitor cu afacerile mele, atunci când îți vei întocmi rapoartele de activitate de la CNI!"
Interesant este că aceste cazuri de corupție sau de eschivă în fața legii ies la suprafață mai ales grație unor „scurgeri de informații" deliberate: politicienii își bagă strâmbe, se lovesc între ei, pentru a-și asigura imunitatea, însă așa mai află și publicul câte ceva. Cu atât mai trist e să-l vezi pe Mihai Ghimpu apostrofând presa, supărat pe dezvăluirile acesteia despre Anatolie Donciu.
E o practică curentă în Moldova: tu vii cu nume controversate, apoi te agiți să-ți justifici opțiunea (pentru că e vorba, de fapt, de imaginea ta, nu de persoana cu probleme pe care ai promovat-o!), îi acuzi pe jurnaliști că n-au cercetat, că nu s-au informat corect etc. Ce mai rămâne din liberalismul PL, cum mai poate să pledeze pentru o „reformă morală" în societate, dacă e prins la tot pasul pe picior greșit, ba cu o vilă nedeclarată a șefului CNI, ba cu bariere neinstalate la trecerile de cale ferată?...
Nu vreau să demonizez PL-ul, atitudinea de castă e prezentă în toate partidele. Spre deosebire de politicieni, presa (o parte a ei) nu uită că se află în serviciul publicului, întrucât își hrănește credibilitatea din vânzări. Politicienii nu-și asumă niciun risc: ei trăiesc din impozitele noastre și în spatele acestui confort asigurat își permit să se ocupe de propriile interese. Factura o plătim mereu noi, cetățenii. Inclusiv factura politică.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md