EDITORIAL Cine se teme de Centrul „Memoria“?

Există în Republica Moldova o competiție surdă între instituțiile de stat și ONG-urile civice pentru obținerea de fonduri din partea donatorilor externi.

O competiție inegală, întrucât structurile guvernamentale sunt din start privilegiate: prevalându-se de poziția lor de putere și de presupusa capacitate de a realiza niște programe de anvergură, acestea câștigă cu ușurință granturi de sute de mii și milioane de euro.

Cele mai multe au fost acordate pentru reforme în justiție, numai că degeaba, când stai să te uiți la ce fel de „dreptate" se împarte în sălile noastre de tribunal. Fondurile europene s-au topit în lucruri și-n activități cât se poate de agreabile: sedii luxoase, calculatoare și aparatură video de ultimă generație, automobile scumpe de teren, „treninguri" de tocat frunze la câini și picnicuri la Vadul lui Vodă, fără ca înțelegătorii sponsori să-i chestioneze prea din scurt pe oficialii moldoveni ce-au făcut cu banii.

Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria" - instituţie privată, non-profit, singura organizaţie de specialitate de acest fel din Republica Moldova, recunoscută pe plan național și internațional - există din 1999. O mică echipă de medici curajoși, în frunte cu doamna Ludmila Popovici, director executiv, a acordat în acest răstimp o generoasă asistență medicală și juridică unui contingent de câteva mii de cetățeni.

E vorba de deținuții din penitenciare, dar și de compatrioți de-ai noștri care, în condiții de libertate, au suportat umilințe, bătăi, mutilări fizice și psihice, demne de Evul Mediu, din partea poliției. Un loc de seamă în acest clasament al durerii revine victimelor evenimentelor din 7 aprilie, tineri care mai poartă pe trup, dar mai ales pe suflet, urmele loviturilor încasate în „coridoarele morții". Între aceștia, doi martori bine cunoscuți: Iurie Crăciuneac și Damian Hâncu. Centrul „Memoria" sprijină de asemenea persoane persecutate în perioada sovietică și refugiați politici din diverse țări ale lumii, azilanți în Republica Moldova. Asistența medicală acordată acestor oameni este dublată de o documentare meticuloasă, care să le ofere argumente solide într-o instanță de judecată.

Meritele sale sunt bine cunoscute, cu toate acestea (sau tocmai de aceea!) Centrul „Memoria" se confruntă cu ostilitatea, uneori fățișă, a instituțiilor oficiale (ministerele Sănătății și Internelor), care au impresia că simpla existență a unei structuri independente, aflată în serviciul cetățenilor, le pune în discuție legitimitatea, eficiența cheltuirii banilor publici - mentalități etatist-egoiste, greu de eradicat! Mai trist este faptul că reabilitarea victimelor torturii nu a fost inclusă în programul de asistență al Comisiei Europene pentru Democrație și Drepturile Omului în Republica Moldova (EIDHR) și asta într-o țară care produce victime ale politicilor de stat pe bandă rulantă!...

Centrul „Memoria" este pe punctul de a-și sista activitatea, din lipsă acută de fonduri, în pofida cuvintelor de încurajare adresate de diverși funcționari occidentali, aflați în trecere pe aici. Este reversul devotamentului civic și profesional în Republica Moldova - faimoasa noastră „istorie de succes", demachiată.