EDITORIAL Cine e stăpânul tău din presă?

Orice lucru, cum se știe, are două feţe, bună și rea. În anumite împrejurări el își devine propriul inamic, se autoanihilează. Liberalizarea pieţei mass-media, după abdicarea comuniștilor, a produs o explozie mai ales în audiovizual și în zona informaţiilor online.

După ani lungi de tăcere și discurs unic, bietul basarabean s-a pomenit asaltat de o mulţime de știri, talk-show-uri, emisiuni interactive, sondaje și investigaţii jurnalistice, zăpăcit de bloggeri exaltaţi sau ipohondri, rezumând în mod diferit aceeași problemă, prezentând deformat aceleași evenimente, încât omul nostru a intrat într-o... criză epistemologică, a pierdut criteriul realităţii - cum s-a văzut, de exemplu, cu prilejul tensiunilor cauzate de nealegerea președintelui, când o ţară întreagă înnebunise uitându-se la televizor. Manipularea mediatică, isterizarea opiniei publice erodează pluralismul instaurat în urma revoltei tinerilor din 6-7 aprilie 2009.

Cum să ne protejăm de poluarea informaţională? Să instaurăm o nouă cenzură, un „filtru al moralităţii"? Și cine-i va alege pe cenzori? Cum vor stabili ei veracitatea sau corectitudinea unui material de presă? Se vor deplasa pe teren, își vor face propria anchetă înainte de a da drumul unei știri? Absurd. A îngrădi libertatea de exprimare, pe motivul riscurilor și patologiilor pe care le generează, este inadmisibil. Democraţiile evoluate au găsit o soluţie eficientă: transparenţa managementului. Politicile editoriale vicioase, abuzurile manipulării sunt îngrădite prin scoaterea la lumină a surselor de finanţare și a patronilor-fantomă. O altă soluţie aplicată este sancţionarea monopolurilor mediatice.

În Moldova avem organisme abilitate să lupte cu aceste fenomene, dar ele nu-și fac datoria: nici CCA-ul, nici Centrul Anticorupţie, nici justiţia, nici procuratura nu au reacţionat în faţa preluării, presupus abuzive, a unor frecvenţe de emisie naţionale de către aceeași persoană sau de firme off-shore, nu fac nimic pentru a împiedica atacurile raider (adică acapararea ilegală a acţiunilor unor instituţii media prin decizii judecătorești trucate). Cine, de pildă, e stăpânul unei televiziuni de știri, a cărei politică editorială ridică mai multe semne de întrebare? Cine îi plătește pe anumiţi mercenari de presă ca să defăimeze valorile noastre naţionale? Cine cotizează pentru transformarea unor ziare în adevărate instrumente de linșaj politic în timpul campaniilor electorale?

Jurnaliștii migrează de la un post la altul, se plâng să sunt șantajaţi și ameninţaţi, că li se ascultă telefoanele, că primesc misiuni redacţionale mai prejos de demnitatea lor. Deontologia profesională, curajul de a-ţi face onest meseria sunt compromise de angajatori fără scrupule, cu interese politice și corporatiste, despre care circulă numeroase zvonuri dar nu se știe nimic cu certitudine.

Guvernul ne promite o lege care va obliga instituţiile de presă să-și declare finanţatorii și va bloca apariţia unor monopoluri mediatice în Republica Moldova. Este o datorie morală a politicienilor din Alianţă, care au profitat de libertatea de exprimare pentru a ajunge la guvernare, și o garanţie că tot ei nu o vor anula în numele afacerilor lor de partid. Să vedem dacă se ţin de cuvânt.