EDITORIAL „Cherchez la femme!“
0Intriga alegerii președintelui în Republica Moldova capătă o nouă turnură odată cu lansarea unor ipoteze privind o posibilă candidatură feminină la această funcție.
Mai întâi, Vladimir Voronin a răsturnat speculațiile legate de o înțelegere secretă PLDM-PCRM pentru alegerea lui Filat ca președinte, anunțând că partidul său o înaintează pe Zinainda Greceanîi. Ce idee proaspătă! Se pare că numărul mare de voturi recoltat de Dodon în alegerile pentru primăria Chișinăului l-au făcut pe acesta prea antipatic în propriul partid. Voronin nu vrea să riște nimic și își împinge în față marioneta.
Uimitoare sunt două lucruri aici: a) Voronin refuză orice înțelegere „în interes național" cu AIE, el rămâne la fel de intransigent, la fel de distructiv și de cinic, demonstrând a câta oară că se conduce de principiul: cu cât mai rău pentru Moldova, cu atât mai bine pentru PCRM și familia sa - aviz celor care sunt ispitiți de negocieri separate cu comuniștii!; b) a o propune pe Greceanîi, tot pe această ființă mediocră care, dincolo de laudele lui Voronin, s-a remarcat prin faptul că a lăsat ca prim-ministru vistieria statului goală și a amenințat că va trage în tinerii protestatari din aprilie 2009, este o batjocură uriașă și față de alegători, și față de propriul partid (dar este PCRM-ul „partid"?), unde competiția internă este sugrumată, iar tot ce contează este supușenia oarbă în fața liderului.
Celălalt nume vehiculat este Natalia Gherman, viceministru de Externe, diplomat de carieră, care s-a aflat în acest rang și pe vremea guvernării comuniste (nu știu dacă acest detaliu reprezintă o recomandare ireproșabilă!). Candidatura sa e una mai degrabă virtuală și este în special rodul unor exaltări pe rețelele de socializare și al unor comentarii galante în presă, întrucât niciun politician cu responsabilități de stat nu i-a rostit numele. Sigur că această variantă, dacă s-ar materializa, ar fi una salutară și chiar revoluționară pentru o Moldovă patriarhală, misogină, cu mari restanțe în materie de politici de gen. Teamă mi-e însă că sloganul „Natalia Gherman - președinte" este doar un joc de societate, într-o toamnă moldovenească înțesată de petreceri și glume la un pahar de vorbă.
Vorbind serios, e greu să ne imaginăm că cei doi prezidențiabili, Marian Lupu (candiat oficial al AIE, „nereziliat" încă) și Vlad Filat, care a prins gustul puterii și vrea mai mult, vor renunța la ambițiile lor. Pornirile celor doi nu înseamnă doar niște opțiuni personale, ci și o întreagă strategie de partid pentru fiecare dintre ei. Faptul că Mihai Ghimpu este singurul politician din Alianță care admite, teoretic, o candidatură feminină, nu înseamnă mare lucru. Liderul PL, neîmpovărat de perspectiva de a deveni şef de stat (și postul de preşedinte al Parlamentului pentru el devine deja o ficțiune), evoluează după un program liber ales și poate mima o generozitate în interesul suprem al țării.
Moldova e prea încrâncenată, prea împotmolită în obiceiuri barbare pentru a ne imagina că soluția franceză - „cherchez la femme!", interpretată în sensul celor discutate de noi - o poate salva. Nu suntem Finlanda (cu o femeie președinte), deși ne pretindem, în mod fals, un stat neutru ca și ea.