De Ziua Muncii, la sate s-a muncit
0De 1 Mai, țăranii nu s-au odihnit. Au ieșit pe câmp la semănat, amintindu-și cu nostalgie de vremurile când sărbătoreau.
„Plantele nu aşteaptă", este explicaţia celor mai mulţi agricultori. La volanul tractoarelor sau cu sapa în spate, oamenii au recunoscut că sunt îngrijoraţi de temperaturile de afară şi că fiecare zi poate schimba soarta recoltei. Pe lanurile din satul Cojuşna, raionul Străşeni, l-am întâlnit pe Gheorghe Sava.
„SĂRBĂTOREAM CÂND ERAM OCTOMBREL"
Împreună cu câţiva băieţi, ţăranul pregătea pământul pentru plantarea legumelor. „Vom cultiva roşii, ceapă şi varză, pe o arie de două hectare. Am şi o pepinieră de viţă de vie", spune mândru bărbatul, care şi-a făcut şi o afacere din agricultură. „Am sărbătorit Ziua Muncii cât am fost pionieri şi octombrei. Acum nici măcar duminica nu ne odihnim", mărturiseşte Gheorghe Sava, referindu-se şi la cei zece muncitori pe care-i are în subordine.
CITEȘTE ȘI Fiecare cu mitingul lui. Partidele și-au făcut imagine politică pe seama Zilei Muncii
La intrarea în sat, într-o curte frumoasă şi îngrijită, Vladimir Cucereavâi trebăluieşte la cele câteva ştiubeie cu albini. Înconjurat de insecte, bărbatul de 52 de ani spune că „asta înseamnă sărbătoare" pentru el. „Am opt familii de albine. Să am grijă de ele e activitatea mea preferată. Am şi şapte capre şi câţiva iepuri. Mai vând o bucată de carne sau un borcănel cu miere. Aşa îmi întreţin familia. Omul ce seamănă, aceea şi culege", remarcă apicultorul, fost poliţist, originar din Ucraina. „Cu albinele mi-e mai uşor decât cu oamenii", adaugă pe un ton glumeţ.
Tot în Cojuşna am cunoscut-o şi pe Zinaida Enachi. Bătrâna de 78 de ani tocmai se întorcea de la câmp. Gârbovită şi cu o sapă mai mare decât ea, femeia ne-a mărturisit că ştie că e sărbătoare, dar nici nu mai ţine minte de când nu se mai odihneşte de 1 Mai. „Când eram tânără, mergeam cu brigada la paradă, dar acum mă duc acasă să-mi mai trag sufletul, căci prăşesc de când s-a luminat afară. Am pus şi nişte fasole. De-ar mai da Domnul şi un pic de ploaie, că tare-i uscat pământul", se roagă bătrâna, rămasă singură. „N-are cine să m-ajute, copiii şi nepoţii sunt plecaţi la Moscova", se tânguieşte femeia.