Curtea Constituţională condamnă „presiunile politice la care este supusă”: Cei care îndeamnă la dizolvarea Curţii sunt inamicii democraţiei

Curtea Constituţională a Republicii Moldova anunţă că „regretă atacurile vehemente la adresa sa şi condamnă presiunile politice la care este supusă în ultimele zile”.

„Într-un stat consolidat pe valorile democraţiei şi preeminenţei dreptului în care funcţionează o curte constituţională, hotărârilor şi deciziilor acesteia trebuie să li se acorde ponderea corectă, dat fiind rolul ei de unic interpret al Legii fundamentale”, se spune într-un comunicat de presă emis de Curtea Constituţională. 

În document se menţionează că doar Curtea Constituţională „este singura autoritate independentă de orice altă autoritate, care se supune numai Constituţiei. Judecătorii Curţii sunt inamovibili pe durata mandatului. Interpretările lor au forţă constituţională. Orice influenţă sau ingerinţă din partea clasei politice din ţară sau din exterior este inadmisibilă şi trebuie tratată ca un atac asupra Constituţiei”.

„În orice conflict care ajunge să fie judecat de Curte există poziţii contradictorii şi pot exista nemulţumiţi după pronunţarea soluţiilor. Însă odată adoptată o hotărâre sau o decizie, aceasta trebuie respectată şi executată. Ea este criticabilă doar pe baze ştiinţifice şi nu poate fi ignorată. Niciun scop politic nu poate justifica desconsiderarea şi atacurile împotriva singurei autorităţi legitime de jurisdicţie constituţională şi ignorarea valorilor constituţionale ale preeminenţei dreptului şi democraţiei. Cei care îndeamnă la dizolvarea Curţii sunt, de fapt, în Republica Moldova, inamici ai democraţiei”, afirmă judecătorii CC.

Vedeţi mai jos continuarea integrală a reacţiei CC

Toate actele Curţii Constituţionale adoptate s-au bazat pe prevederile Constituţiei şi pe jurisprudenţa constituţională, fiind motivate cu respectarea standardelor de argumentare juridică.

În scurt timp, motivările Curţii vor fi publicate, iar ulterior traduse şi puse la dispoziţia publicului.

Curtea face apel la calm şi la cumpătare. Ea le solicită autorităţilor statale să respecte Constituţia, legile şi soluţiile obligatorii ale Curţii.

Pentru a elimina unele suspiciuni şi până la publicarea hotărârilor motivate, Curtea vine cu câteva explicaţii succinte ale actelor sale pronunţate pe 7, 8 şi 9 iunie, a.c.

(a) Cu privire la funcţionalitatea Parlamentului după data de 7 iunie 2019:

Sesizarea Preşedintelui Igor Dodon privind termenul de formare a Guvernului a fost declarată inadmisibilă. Curtea a reţinut că problema termenului-limită de formare a Guvernului a făcut deja obiectul unei hotărâri anterioare şi nu este nevoie de o interpretare nouă. Termenul începe să curgă din data validării rezultatelor alegerilor parlamentare. În istoria politică a Republicii Moldova, articolul 85 din Constituţie nu a fost aplicat niciodată sub aspectul dizolvării Parlamentului din cauza imposibilităţii formării Guvernului. Curtea a subliniat că trei luni echivalează cu 90 de zile. Ea a ţinut cont de prevederile articolului 386 alin. (1) din Codul civil. Abordarea ei a fost una sistemică. Termenul fix de 30 de zile evită discrepanţele temporale care pot exista în cazul a două procese de dizolvare a Parlamentului, în situaţia în care nu toate lunile anului au acelaşi număr de zile. 

Curtea Constituţională nu se implică, se disociază şi nu este responsabilă de faptul că forţele politice din Parlament, care au fost alese de către cetăţeni nu doar să formeze un Guvern, ci şi să adopte legi în termenul de trei luni prevăzut de Constituţie, nu au reuşit să ducă la bun sfârşit aceste imperative.

După expirarea termenului constituţional de formare a Guvernului şi de adoptare a legilor, orice acţiuni, chiar dacă oportune pe plan politic intern sau extern, nu pot justifica sfidarea Constituţiei şi evitarea sancţiunilor sale. Acest impas politic trebuie soluţionat doar pe cale constituţională, adică prin organizarea alegerilor parlamentare anticipate.

(b) Cu privire la hotărârile Curţii referitoare la alegerea organelor de conducere ale Parlamentului şi Guvernului şi la adoptarea altor acte:

Prin Hotărârea sa nr. 13 din 8 iunie 2019, Curtea Constituţională a interpretat articolele 63 şi 85 din Constituţie, reţinând că Parlamentul care urmează a fi dizolvat în baza articolului 85 din Legea fundamentală nu poate avea statut şi competenţe identice cu un Parlament al cărui mandat a expirat. 

În cazul în care forţele politice nu au ajuns la un consens cu respectarea termenului constituţional, ele se fac responsabile de blocaj şi de nefuncţionalitatea forului legislativ. Această legislatură nu mai poate redeveni funcţională şi nu-şi poate relua activitatea. După depăşirea acestui termen, Constituţia şi jurisprudenţa constantă a Curţii impun aplicarea unei sancţiuni constituţionale. Sancţiunea constă în dizolvarea Parlamentului şi în organizarea de alegeri anticipate democratice.

Ignorarea acestei realităţi de către Curte ar însemna să fie trecută sub tăcere instituţia dizolvării, fapt care vine în contradicţie directă cu misiunea Curţii Constituţionale de garantare a supremaţiei Constituţiei.

Toate actele Parlamentului votate după data-limită de formare a Guvernului, pe 8 iunie şi ulterior, sunt neconstituţionale. După data de 7 iunie, atunci când a expirat termenul de formare a Guvernului şi de adoptare a legilor, Parlamentul nu mai este funcţional şi trebuie dizolvat. În pofida faptului că judecătorii Curţii au anunţat public, prin Hotărârea nr. 13 din 2019, că orice act legislativ adoptat după data de 7 iunie este neconstituţional, deputaţii au ignorat autoritatea Curţii şi şi-au continuat practica neconstituţională, adoptând acte legislative, formând organe de conducere şi votând Guvernul.

Fiind sesizată, Curtea a conştientizat importanţa restabilirii ordinii constituţionale. Ea a admis sesizările şi a declarat neconstituţionale legile şi hotărârile votate cu ignorarea Constituţiei. Pentru a nu permite alte derive de la Legea fundamentală, Curtea a explicat că şi actele care vor fi votate ulterior nu se vor putea bucura de forţa juridică pe care le-o acordă, în mod normal, Constituţia.

(c) Cu privire la interimatul funcţiei de Preşedinte şi la dizolvarea Parlamentului:

Prin dispozitivul Hotărârii nr. 13 din 8 iunie 2019 s-a reţinut că după expirarea termenului constituţional, Preşedintele Republicii este obligat să sesizeze Curtea fără întârziere despre apariţia circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, cu emiterea ulterioară a decretului de dizolvare şi stabilirea datei alegerilor anticipate. Totuşi, Preşedintele a ignorat această obligaţie constituţională prevăzută la articolul 85 din Constituţie şi reiterată, de-a lungul timpului, în jurisprudenţa Curţii (a se vedea punctul 75 din Hotărârea nr. 30 din 1 octombrie 2013, punctul 37 din Hotărârea nr. 29 din 24 noiembrie 2015 şi punctul 17 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 13 din 16 decembrie 2015).

Astfel, Curtea a constatat că prin emiterea decretelor de desemnare a candidatului la funcţia de Prim-ministru şi de numire în funcţie a Guvernului, Preşedintele Republicii a refuzat în mod deliberat să respecte o obligaţie constituţională, adică a refuzat să demareze procedura de dizolvare a Parlamentului, provocând astfel instituirea interimatului funcţiei de Preşedinte. Atunci când nu există un Preşedinte de Parlament ales în conformitate cu Constituţia, interimatul îi revine Prim-ministrului în exerciţiu.