Căminul din Bucureşti al unei „rusoaice“ din Chişinău

Tânăra Oksana Danilisin s-a născut şi a crescut în Republica Moldova, s-a mutat în România în urmă cu şapte ani şi se bucură de căldura unui cămin din zona Aviatorilor, din Bucureşti.

Dacă o întrebi ce înseamnă „acasă", nu-ţi vorbeşte despre mobilă şi decoraţiuni, deşi e specialistă în design. Lăsând deoparte definiţia specială cu „Acasă înseamnă Sofia", Oksana Danilisin - amfitrioana săptămânii - îţi vorbeşte despre seri de iarnă petrecute în faţa şemineului, despre vin roşu sau ceai cu scorţişoară, despre canapeaua din mansardă de unde poţi vedea cum ninge peste acoperişuri, despre o ciorbă cu borş de casă.

„Îmi place mult aici"

Născută la Chişinău, dintr-un tată rus şi o mamă jumătate rusoaică, jumătate româncă, Oksana - „trei sferturi rusoaică, un sfert româncă", aşa cum se descrie, nepoata unei bunici (după mamă) care s-a mândrit mereu cu faptul că este româncă - locuieşte de aproape şapte ani în Bucureşti. Şi spune că s-a simţit „acasă" dincoace de Prut încă din dimineaţa aceea de februarie, când a coborât, la 7.00 dimineaţa, din microbuzul de Chişinău. „Era frig, străzile - morcirloase, dar oraşul m-a încântat din prima zi. Ultimii şapte ani i-am petrecut aici şi încă nu m-am plictisit. Chiar îi mai spun soţului uneori (român - n.r.): «Nu ştiu cum te simţi tu la tine în ţară, dar mie îmi place mult aici»", zâmbeşte Oksana. 

Am stat la poveşti în săptămâna dinaintea Crăciunului

şi-am băut împreună un ceai de mentă în casa din zona Aviatorilor şi unul roşu, rusesc, în salonul din zona Primăverii. „Nu pot să spun clar de ce am venit. Pur şi simplu am făcut-o. Nu pot explica exact nici de ce am ales să rămân. Am rămas. România e acasă pentru că aici am găsit omul alături de care vreau să trăiesc, aici ne creştem fetiţa (Ella Sofia, 5 luni - n.r.)", mărturiseşte Oksana.

„Ne place fiecare centimetru pătrat"

Am ajuns la Oksana într-o dimineaţă aproape la fel de urâtă precum cea în care a venit ea prima dată în Bucureşti. La capătul unor scări în spirală dintr-un bloc pitic din zona Aviatorilor, am găsit un loc frumos, cald, plin de detalii culese de pe tot mapamondul, cum îi place să spună.

„Visam să avem nu ştiu ce tablou, îl avem; ne-am dorit o canapea roşie, foarte frumoasă şi confortabilă, o avem; am vrut un candelabru care, de unul singur, să definească un colţ al casei, l-am găsit. În fapt, am visat să avem un loc în care, odată ce intri, să poţi spune că-ţi place fiecare centimetru pătrat. Cred că asta avem", spune Oksana.

Şemineul, locul în care se bea vin roşu iarna, şi unul dintre zecile de tablouri din mansardă

Hamacul din Brazilia

Preţioasă, dar prietenoasă. Cu multe tablouri, dar fără a te face să te simţi ca la muzeu. Cu elemente din lemn, dar şi cu piatră. Cu tapet în nuanţe calde, dar şi cu accesorii în culori reci. Cu mobilier sculptural, dar şi cu piese în linii mai puţin sofisticate. Locuinţa ei nu e altceva decât un melanj care te îmbie să mai bei un ceai în living, să mai răsfoieşti un album în mansardă, să mai stai.

Are ceva din stilul londonez, dar culorile sunt din alt film. Are mult material textil greu, şi piatră, şi fier forjat, şi lemn sculptat. Greu de încadrat ­într-un singur stil, casa Oksanei (absolventă de arhitectură şi specialistă în design de interior şi exterior) n-a fost decorată peste noapte. Totul a crescut frumos, în timp. Detaliile cu poveste ­s-au adunat în ani: mobilier din Italia, covoare din Iran, Siria şi Turcia, accesorii din Rusia („bineînţeles!"), Brazilia, Marea Britanie, Austria, Filipine, păpuşi manga din Japonia, tablouri, maşinuţe şi avioane de peste tot.

De la uşa de la intrare  până în bucătărie, pentru a crea spaţiu, pereţii au fost înlocuiţi cu stâlpi

„De fiecare dată când am călătorit am avut grijă să ­luăm ceva pentru casă. Acum priorităţile s-au schimbat, cumpăram mai mult cu gândul la Sofia, fetiţa noastră. Dar în continuare, dacă găsim pe undeva un obiect care ne place, îl achiziţionăm", povesteşte Oksana. Poate părea o exagerare să pleci în vacanţă şi să te întoci cu bagajul burduşit de obiecte pentru casă, la fel cum poate părea nebunesc să cari un hamac tocmai de la Rio de Janeiro (hamacul ce stă vara în balcon, unul dintre locurile preferate ale Oksanei).

„Eşti acolo, vezi ceva frumos, nu ştii dacă te vei mai întâlni vreodată cu el, nu ştii unde exact îl vei pune în casă, dar ţi-l permiţi, îţi place şi-l iei. Este vorba pur şi simplu despre plăcerea de a cumpăra lucruri pe care nu le poţi găsi oricând, oriunde", spune amfitrioana. Este vorba despre pasiune, spun eu.

Pasiunea a fost subiectul principal şi când ne-am mutat la poveşti în salonul de frumuseţe din Primăverii nr. 39. În casa cu mobilier alb, cu citate aurii pe pereţi şi cu multe plante verzi - în care a deschis, acum un an şi o lună, salonul (specializat în principal pe împletituri creative) - Oksana şi-a amintit despre cozile pe care i le împletea bunica de la Chişinău, despre cele pe care le făcea ea colegelor de clasă, despre coafurile mireselor care i-au adus primii bani munciţi.

„Eu am crescut într-un salon, mama e în domeniu de peste 30 de ani, aşa că alegerea afacerii nu a fost nimic forţat. Bunica mă împletea în fiecare dimineaţă altfel; acela a fost începutul - mai întâi cu păpuşile, apoi mă împleteam singură. Pe la 14 ani luam cărţi de la mama ca să învăţ tehnici noi; apoi am început să coafez soţii ale clienţilor mamei şi tot aşa", explică proprietara salonului în care vin zilnic  expate vorbitoare de rusă, dar şi românce în căutare de coafuri altfel şi servicii de calitate. 

Parfum rusesc

La intrarea în salonul de frumuseţe din Bulevardul Primăverii, Oksana a „pus de pază" o păpuşă Matrioşka uriaşă. Alte câteva zeci sunt înăuntru, alături de masa cu ceai la samovar şi linguri de lemn decorate cu motive ruseşti.

"De fiecare dată când am călătorit am avut grijă să luăm ceva pentru casă. Acum priorităţile s-au schimbat, cumpăram mai mult cu gândul la Sofia, fetiţa noastră."
Oksana Danilisin
General Manager „Oksana Russian Hair&Beauty Salon"