Arhivele comunismului. Justiţia în RSSM, la cheremul partidului

Activiştii regimului comunist făceau legea şi politica de cadre în Basarabia ocupată de sovietici. Documentele descoperite în arhivele fostului Partid Comunist confirmă că soarta basarabenilor era decisă la şedinţele partinice.

Ne vom referi astăzi la un document inedit din arhiva fostului Comitet Central al Partidului Comunist din Moldova (CC al PCM), datat cu 9-10 septembrie 1940, „strict secret“ pănă recent. Este vorba de stenograma unei şedinţe de partid cu uşile închise.
Un oarecare Voloşin, care era preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie din RSSM, se pronunţă pe marginea unui raport prezentat de către Piotr Borodin, prim-secretar al CC al PCM.

CONDAMNAŢI PENTRU ÎNTÂRZIERI LA SERVICIU

Se discută pe marginea unui ucaz adoptat de Sovietul Suprem al URSS la 26 iunie 1940, extins după 28 iunie şi asupra Basarabiei. Acesta prevedea, între altele, că angajaţii care întârziau mai mult de 20 de minute la serviciu erau trimişi în lagăre de corecţie. Voloşin susţine că ucazul se aplică cu multe încălcări, fiind neglijate procedurile judiciare privind prezenţa obligatorie a martorilor în proces. El acceptă însă solicitarea partidului (formulată de Borodin) de a renunţa la această clauză.

Avem un caz clasic de ingerinţă a partidului comunist în treburile justiţiei, care confirmă că acesta controla totul în stat. Deşi exista legislaţie şi justiţie, partidul era cel care decidea cum să fie aplicate legile. În cazul de faţă, partidul a primit ordin să condamne cât mai multe persoane, iar procedura - chemarea martorilor în instanţă - îşi pierde relevanţa în faţa voinţei partidului. A doua chestiune reflectată în document se referă la discriminarea cadrelor locale, originare din Basarabia. Voloşin afirmă că sunt aduse, nejustificat, cadre de peste Nistru, mai ales din fosta RASSM, de la Tiraspol şi Râbniţa. El confirmă că există suficienţi specialişti locali bine pregătiţi şi se indignează de ce aceştia sunt neglijaţi şi marginalizaţi.

CADRE „IMPORTATE“ DE LA TIRASPOL

Mai mult, Voloşin vorbeşte despre „oameni cinstiţi, basarabeni” care nu au de lucru, în condiţiile în care la Chişinău sunt trimise cadre din afară, sub diferite pretexte. Indignarea lui Voloşin nu este însă una izvorâtă din motive altruiste. Voloşin nu reprezintă neapărat interesele elitelor locale basarabene, ci este deranjat că această politică de a importa masiv cadre (până şi dactilografe sau vânzători de cărţi) creează probleme legate de asigurarea cu spaţiul locativ.

Putem presupune că Voloşin îşi protejează subalternii şi nomenclatura în ansamblu, dar admite existenţa unor reţele bine puse la punct de distribuţie privilegiată a locuinţelor. Studiind arhivele, observăm că, la câteva luni de la acea şedinţă, Voloşin nu mai era preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie din RSSM.

Un detaliu important care ne permite să plasăm documentul într-o perspectivă mai largă: până la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut, etnicii români/moldoveni în rândul directorilor de întreprinderi din RSSM reprezentau doar 8,6 % (date de arhivă publicate în 1994 de istoricul Veaceslav Stăvilă).

Fragmente din stenogramă (traducere din rusă) 

Adunarea activului de partid al RSS Moldoveneşti, 9-10 septembrie 1940:

„/Voloşin, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a RSSM/: Ucazul ( „Cu privire la trecerea la ziua de muncă de opt ore, la săptămâna de lucru de şapte zile şi interzicerea abandonării samavolnice a locului de muncă de către muncitori şi funcţionari”, din 26 iunie 1940, adoptat de către Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice - n.r.) se îndeplineşte, dar nu cum ar trebui şi eu am vorbit despre cauza acestui fenomen, iar tovarăşul Borodin a spus aici că se tergiversează examinarea dosarelor, pentru a se chema martori. /tov. Borodin/ Dar avem noi într-adevăr nevoie de martori? /Voloşin/ Nu avem nevoie, întrucât din cauza aceasta avem reţineri[de adoptare a sentinţă] de până la o lună şi mai mult. /Borodin/ Să interziceţi chestiunea asta. /Voloşin/ Am interzis-o, dar mai continuă.

/Voloşin/ Acum, tovarăşi, aş vrea să atrag atenţia activului , în special a tovarăşului Borodin, că eu ştiu mulţi lucrători din Tiraspol, care au venit aici şi consider că aici au fost aduşi atâţia oameni inutili, de care nu este nevoie aici, în timp ce oameni cinstiţi, basarabeni, nu au de lucru. Oare nu se poate să angajezi o dactilografă de pe loc, de ce se trimit sub diferite pretexte altele de aiurea?

Iată am văzut ieri două surori din Râbniţa, odrasle ale unui speculant, iar acum s-au aciuat aici şi şi-au adus şi soţii lor, iar aceşti oameni au ocupat apartamente şi funcţionarii noştri n-au locuinţă.Iată, de asemenea, cei de la Knigoculttorg [Asociaţia de distribuire a cărţii], şi-au adus oamenii lor, oare aici pe loc nu e posibil să găsim persoane potrivite, care să vândă cărţi. Am întâlnit un contabil, care deservea 3 instituţii şi s-a concediat şi s-a strămutat la Chişinău şi spune că are deja apartament; ne cunoaştem bine şi am întrebat-o cum s-a angajat, iar ea îmi spune că şi sora şi soţul se vor transfera aici şi vor fi satisfăcuţi. Propun ca să atragem o atenţie sporită acestor probleme.“