Anatol Petrencu: După 27 august 1991, multă lume a crezut că 27 martie 1918 se va repeta

În Republica Moldova, nivelul de trai al populaţiei este cel mai jos în comparaţie cu alte state ale Europei. Organele de stat sunt compromise prin diverse scheme de corupţie, protecţie, nepotism, cumătrism etc. Este opinia istoricului Anatol Petrencu, solicitat de IPN să se expună asupra situaţiei din Republica Moldova, la 28 de ani de la proclamarea independenţei.

Istoricul afirmă că Republica Moldova a devenit un stat de „notorietate internaţională” prin furtul miliardului de euro din bănci şi incapacitatea lui de a găsi banii furaţi şi făptaşii.

Totuşi, cel puţin deocamdată, este un stat care asigură securitatea cetăţenilor, unde se poate trăi. Or, există în lume state mult mai periculoase pentru viaţa oamenilor.

În opinia lui Anatol Petrencu, „statul Republica Moldova s-a făcut de ruşine atunci când a expulzat profesorii turci, extrădându-i regimului despotic al lui Recept Erdogan”. „A trimis oameni nevinovaţi la chinuri groaznice sau poate chiar la moarte. Mare ruşine! Nu întâmplător CEDO a obligat Republica Moldova să plătească despăgubiri financiare familiilor celor extrădaţi”, spune istoricul.

Anatol Petrencu menţionează că, atunci când Republica Moldova şi-a proclamat independenţa faţă de URSS, foarte multă lume a considerat că istoria de la 27 martie 1918 se va repeta, că va urma declaraţia de Unire cu România. Însă aceste speranţe s-au spulberat în timp. „Conducerea ţării nu a pus problema unirii cu România prompt, deschis, acceptând susţinerea maselor”, declară Anatol Petrencu.

„Pe de altă parte, la Bucureşti, conducerea de vârf, realizată de Ion Iliescu, coleg de studii cu Mihail Gorbaciov, a ezitat să pună tranşant problema unirii”. Anatol Petrencu aminteşte că a urmat apoi intrarea Republicii Moldova în componenţa CSI, decembrie 1991, apoi războiul de la Nistru din martie-iulie 1992, care a descurajat adepţii unirii. „Una peste alta, problema a rămas deschisă până astăzi”, menţionează istoricul.

Anatol Petrencu  mai spune că Republica Moldova are trăsăturile unui stat. Există Parlament, Guvern, Preşedinţie, justiţie şi presă. Conform Constituţiei, sunt asigurate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. „Însă, cu regret, articolul 13 conţine un fals stalinist precum că limba de stat este limba moldovenească, în situaţia în care denumirea corectă a limbii este română”. Un alt fals, spune istoricul, se conţine în articolul care stipulează că „Republica Moldova îşi proclamă neutralitatea sa permanentă”, însă pe teritoriul ţării staţionează un contingent de forţe militare ruse şi forţe numite „pacificatoare”, de asemenea ruse.

Anatol Petrencu crede că „echilibrul stabilit în Republica Moldova între adepţii aderării la UE şi partizanii socialiştilor de supunere Rusiei se va menţine cu perspectiva creşterii adepţilor integrării europene”. Acesta fapt, crede istoricul, va spori şi numărul aderenţilor reîntregirii naţionale româneşti.

La 27 august 1991, acum 28 de ani, Parlamentul Republicii Moldova adopta Declaraţia de Independenţă, document semnat de 278 de deputaţi. Acest act fondator este marcat în fiecare an ca Ziua Independenţei. Declaraţia originală a ars în timpul protestelor din 2009 la Chişinău, dar a fost refăcută în 2010.