ALEXANDRU CANŢÎR (EDITORIAL, luni): Nişte amintiri despre viitor…
0La „echilibrul păgubos din societatea de acum, poate am fi (suntem?) în măsură să constatăm astăzi că cel mai bun lucru pe care-l oferă rezultatele scrutinului de duminică este să limpezească lucrurile, nu să le complice şi mai mult.
La ora la care scriu aceste rânduri habar n-am care va fi deznodământul alegerilor locale generale. De fapt, am o anumită intuiţie, dar pe fundalul atâtor proroci vocali în propria ţară, ţi-e şi jenă să mai pui vreun rămăşag.
Când veţi avea în faţa ochilor aceste rânduri de ziar, zarurile vor fi aruncate. Va mai fi - în unele localităţi - un tur doi, dar în general se va putea şti cum se înclină balanţa. În unele cazuri se va bea şampanie rece, în altele şampania se va încălzi la o masă a dezamăgirii (de fapt, se va bea şi aşa, că de ce să se piardă…).
Şi va mai fi o masă, a „mi-i într-un locuismului“, la care vor sta, care şi pe unde apucă, membrii unui partid tot mai în vogă - al înăcriţilor şi cuprinşilor prematur de lehamite (rămâne de văzut şi de explicat cine şi prin ce pricinuieşte acest sindrom, inclusiv prin creativitatea fără margini a politicienilor de a cultiva starea de silă, de a băga pe gât logica „votăm ticăloşii, dar numai pe ai noştri“ etc., dar astea sunt doar explicaţii, ci nu o justificare… Şi în general e alta poveste...)
Lunea de 6 iunie va fi (este?), în consecinţă, mai europeană sau imens mai puţin europeană pentru Republica Moldova. Pentru că, din păcate, în Republica Moldova schimbarea guvernării nu înseamnă sau nu mai înseamnă doar o rectificare a ceea ce a fost făcut mai puţin bine, ci a face exact acelaşi lucru, numai că … pe dos.
La „echilibrul păgubos din societatea de acum, poate am fi (suntem?) în măsură să constatăm astăzi că cel mai bun lucru pe care-l oferă rezultatele scrutinului de duminică este să limpezească lucrurile, nu să le complice şi mai mult.
Poate că - spun acum când se alege - rezultatele votului ar fi (sunt?) de aşa natură încât opoziţia să se vadă nevoită să se integreze altfel în concertul politic, decât să-şi propună desfiinţarea „până la temelie“ a adversarului. Iar actuala guvernare să înţeleagă că nu poţi vota la nesfârşit doar pentru o speranţă juruită de ea, dar cu batista la nas, forţându-te să uiţi de meschinării şi lipsa de voinţă… Poate s-ar pune mai mult preţ pe respectul faţă de cei votaţi din partea celora care votează şi viceversa… Poate nu se mai dau, reciproc, certificate de sănătate mintală. Poate se înţelege că, de fapt, colectarea cu orice preţ a voturilor este „business“ prost pe termen lung. Poate că un slogan electoral mai bun este: „mai bine te însoţești cu un deştept la pagubă decât cu prost la câştig!“. Poate…
Scriu asta şi-mi dau seama că o fac pentru a mai savura un pic dramul de naivitate care mi-a mai rămas. Oricum, va fi (este) luni şi nu este doar un început de săptămână… Vom ieşi cu toţii din casă spre treburile noastre obişnuite. Ne voi uita unii la alţii. Ne vom recunoaşte? Ne vom recunoaşte satul sau oraşul? Ne vom recunoaşte ţara? Şi mai ales - ne vom mai regăsi în ea?