Ala Nemerenco explică de ce Moldova a eşuat în gestionarea pandemiei COVID-19

Republica Moldova a ajuns la 8.548 de cazuri de COVID-19, iar numărul zilnic de infectări pare să nu mai scadă. Fosta ministră a Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale Ala Nemerenco a identificat opt „greşeli fatale” comise de autorităţi în gestionarea pandemiei.

1. Comisiile, şi extraordinară în sănătate publică şi cea excepţională, nu şi-au înţeles până la urmă funcţia, au emis decizii departe de cele care trebuiau să fie emise, adesea chiar controversate.

2. Toată situaţia s-a aflat sub influenţa politicului. Luarea deciziilor era coordonată de şeful statului, Preşedintele se implica în activitatea comisiilor din care nu făcea parte, dădea indicaţii, făcea recomandări etc.

3. Comunicarea cu populaţia a fost sub orice critică. Trei persoane fără studii medicale au promovat de dimineaţa până seara mesaje cu conţinut strict medical şi nu medicii, în special epidemiologi. Foarte frecvent mesajele erau eronate şi se excludeau unele pe altele. Toate acestea au trezit doar nedumerire şi neîncredere din partea populaţiei, şi ca rezultat au dezvoltat o atitudine neserioasă faţă de epidemie.

4. Nu s-au urmat recomandările ghidurilor OMS cu referire la autoizolare, tesare, şi alte acţiuni cu caracter epidemiologic. S-a autoizolat prost - fără monitorizare strictă cu verificare la domiciliu, nu a fost folosită de loc autoizolarea instituţionalizată în cazurile când nu au existat condiţii pentru o autoizolare conform ghidurilor, s-a testat foarte şi foarte puţin (doar suspecţii), iar instituţiile de tratament s-au organizat necorespunzător situaţiei epidemice ce a dus la infectarea multor spitale.

5. Personalul medical nu a fost asigurat suficient de la bun început cu echipament de protecţie, iar adesea echipamentul pus la dispoziţie nu a corespuns cerinţelor. Totodată au lipsit standarde, protocoale, ori ele au fost elaborate mult prea târziu. Instruirile au fost foarte scurte, online.

6. Cetăţenii au fost permanent învinuiţi - diaspora că a adus boala din Italia sau că nu au poliţă de asigurare, cei de pe loc că s-au îmbolnăvit, personalul medical - că s-au infectat nu la locul de muncă, şi acu, pe final - că nu se conformează deciziilor şi situaţia a ieşit prost nu din cauza gestionării proaste, dar iarăşi, din cauza lor. Toate acestea au dus la stigmatizarea pacienţilor cu COVID-19 şi divizarea societăţii, or, o societate neconsolidată nu are şanse de izbândă.

7. Motourile gestionării epidemiei au fost: „Avem de toate”, „Nu avem nevoie de nimic”, „Totul este bine”, „Suntem cei mai buni şi alte ţări au ce învăţa de la noi”. Aceste mesaje nu au dus la nimic bun decât la erodarea şi mai departe a încrederii în autorităţi deoarece fiecare cunoaşte capacităţile reale ale sistemului medical de a reacţiona - cu infrastructura sa învechită, personal şi echipament lipsă.

8. Starea de urgenţă de 2 luni nu şi-a atins scopul de a bloca epidemia şi a elimina coronavirusul de pe teritoriul Republicii Moldova anume din motivele indicate mai sus. Starea de urgenţă nu este un element care biruie direct COVID-ul, ci un fundal pentru realizarea unui şir de măsuri epidemiologice. Astfel, au fost „arse” inutil 2 luni de „stat acasă” ca astăzi să aflăm că am putea s-o luăm de la început.

Astăzi mi se pare că de fapt un alt scop s-a urmărit - să ne aflăm în epidemie şi situaţii urgente cam până pe la 1 noiembrie. Pe fonul bombardamentelor zilnice cu noutăţi la subiectul COVID-19 pot trece neobservate multe alte chestii, a scris Ala Nemerenco pe Facebook.