Acasă în Kenya. Sunaţi-l pe Njenga!

Fiecare nouă zi în Nairobi aduce noi ocazii neplanificate de a înţelege mai bine viaţa de aici. Astăzi am fost opriţi de poliţia rutieră din Kenya pentru că şoferul meu de taxi vorbea la telefon, scrie Corina Ajder, masterand în Politici Publice la Universitatea Central Europeană din Budapesta, Ungaria, şi stagiar la International Crisis Group în Nairobi, Kenya.

După un „oh shit”, exprimând înţelegerea uşor tardivă a şoferului a ceea ce urmează, discuţia cu poliţistul a început. În Swahili, desigur - deşi, necunoaşterea limbii nu mi-a blocat accesul la situaţie. Ton moralizator al poliţistului, ton implorator al şoferului. Discuţie de 10 minute, timp în care, non-şalant, poliţistul intră în maşină şi descleie de pe fereastră poliţa de asigurare, punând-o în buzunar. Incertitudine, îngrijorare. Telefoane disperate ale şoferului, informandu-şi „krâşa” despre situaţie. Postura poliţistului, care denotă imposibilitatea oricărei discuţii şi absenţa oricărei emoţii. Mergem la secţie. „Krâşa” îşi face apariţia, iar după 5 minute, şoferul iese uşurat din secţie cu un zâmbet mare pe faţă. Ce s-a întâmplat? „Kenyan police. Corruption”.

Oricine a avut de-a face cu instituţii în ţări în curs de dezvoltare (şi nu numai) va recunoaşte acea expresie universală prezentă pe unele feţe de poliţist, politician, birocrat, vameş: eu deţin puterea, n-ai nicio şansă, nici măcar nu încerca. Episodul m-a făcut să mă simt cu adevărat că acasă. La fel ca şi calităţile pozitive umane, cele negative transcend continente, culturi, culori ale pielii şi religii.

Doar puţin despre calităţile pozitive. „Krâşa” era nimeni altcineva decât Njenga, şoferul meu, care atunci când este ocupat, trimite ajutori care urmează aceleaşi reguli de joc ca şi el (şi era ocupat astăzi). Regula este una, de fapt: nu fi bădăran. Njenga (se citeşte „genga”) e unul din oamenii pe care, când îi întâlneşti, nu-ţi inspiră mare lucru - iar în scurt timp, devine o busolă într-o ţară în care totul e negociabil - şi pe alocuri derutant. A ajuns să lucreze pentru mai multe oficii internaţionale în Nairobi pentru că le-a câştigat respectul cu preţuri mici şi cu o totală şi impresionată lipsă de interes în subiecte, precum „cum pot cere preţ triplu negând lejer că piaţa cere alt cost” (trecut prin asta), „cum pot folosi acest om (chiar dacă îţi repetă că e doar student) că să-i găsesc de lucru nepotului” (trecut prin asta), „cum pot convinge această fată că suntem făcuţi să fim împreună şi că trebuie să emigram cât mai repede în Europa” (trecut şi prin asta) ş.a.

Identificaţi-l pe Njenga în baza acestui portret robot. Nu aveţi încredere în necunoscuţi! FOTO: Corina Ajder

În Nairobi, nu se recomandă mersul pe jos, mai ales seara. La serviciu - unde voi fi până în septembrie - nou-veniţii au fost informaţi că jafurile sunt răspândite, chiar de pe la 7 seara. În mare parte, avertismentul despre uşurinţa cu care genţile dispar în întuneric se datorează sistemului ineficient de securitate (poliţia) şi, într-o măsură mai mică, precauţiei uşor excesive a angajatorului meu. În orice caz, unul din primele lucruri de aranjat în Nairobi este un taximetrist de treabă. Odată ce ajungeţi aici, sunaţi-l pe Njenga - de dorit, însă, când nu sunteţi la volan.

Corina Ajder este masterand în Politici Publice la Universitatea Central Europeană din Budapesta, Ungaria, şi stagiar la International Crisis Group în Nairobi, Kenya.