Zece lecţii ale războiului din Irak

În această lună se împlinesc nouă ani de la invadarea Irakului, un moment potrivit pentru a reflecta la lecţiile şi avertismentele oferite de controversatul război. Stephen Walt, cunoscutul profesor de la Harvard, oferă perspectiva sa asupra felului în care s-a desfăşurat războiul şi ce trebuie învăţat din această experienţă. Cu atât mai mult cu cât acum se vorbeşte de un nou război în Orientul Mijlociu, dar împotriva Ir

Lecţia nr. 1: Statele Unite au pierdut. Cea mai importantă lecţie, spune Walt, este că Statele Unite nu a atins obiectivele pe care şi le-a propus: eliminarea armelor de distrugere în masă deţinute de Irak. Pentru că ele nu au fost găsite. Apoi, SUA a încercat democratizarea şi impunerea unui leadership favorabil intereselor americane de securitate. Din păcate însă Irakul este astăzi o „cvasi-democraţie” şi liderii săi nu sunt atât de atenţi la nevoile americane pe cât şi-ar dori Washingtonul.

Lecţia nr. 2: Nu este greu să determini America să intre într-un război. SUA este suficient de puternică încât să iniţieze conflicte ale căror costuri să fie gestionabile, de aceea, când executivul se raliază în jurul ideii de război, celelalte „checks and balances” inclusiv presa, nu pot opri un conflict. Walt consideră remarcabil numărul mic de persoane care au generat acest conflict. El nu a fost provocat de „armata americană, CIA, Departamentul de Stat sau companiile petrolifere. Principalii arhitecţi au fost câţiva neo-conservatori bine conectaţi care au început lobby-ul pro-război din perioada lui Clinton”, scrie Walt.

Lectia nr. 3: SUA are probleme când „piaţa ideilor” are de suferit şi nu există o dezbatere deschisă asupra problemelor. Este surprinzător cât de puţin s-a discutat despre oportunitatea unei invazii şi cât de determinaţi au fost republicanii şi democraţii să deschidă un război. Criticii au fost marginalizaţi iar organizaţiile media în loc să pună la îndoială decizia s-au mulţumit să se ralieze poziţiei autorităţilor.

Lecţia nr. 4: Secularismul şi clasa de mijloc societăţii irakiene au fost supraevaluate. Avocaţii războiului sugerau că democratizarea ţării este uşoară pentru că Irakul are o populaţie literată şi o clasă de mijloc robustă, sectarismul fiind neglijabil. Bineînţeles, lucrurile nu au stat deloc aşa, argumentele prezentate de neoconservatori fiind o versiune romanţată a realităţii.

Lecţia nr. 5: Nu-i asculta pe exilaţii ambiţioşi. Mărturiile unor irakieni aflaţi în exil au întărit decizia autorităţilor americane de a începe un război. Însă aceştia aveau tot interesul să primească puterea de la americani, motiv pentru care au „cosmetizat realitatea”.

Lecţia nr. 6: Este greu să improvizezi o ocupaţie. Premisele de la care au plecat autorităţile americane nu s-au regăsit pe teren. Secretarul Apărării Rumsfeld a pornit de la premisa că impunerea unor noi autorităţi va fi uşoară şi trupele americane se vor retrage aproape instantaneu. Dar situaţia a stat complet diferit, SUA a avut de-a face cu o insurgenţă şi a avut nevoie de câţiva ani să-şi adapteze strategia.

Lecţia nr. 7: Nu fiţi surprinşi când adversarii îşi apără propriile interese în moduri în care nouă nu ne convin. Adversarii noştri au propriile lor interese. Dar America a plecat de la premisa că toate părţile interesate se vor conforma intereselor sale, ignorându-şi toate obiectivele. Lucru care nu s-a întâmplat şi a complicat treaba armatei americane.

Lecţia nr. 8: Contrainsurgenţa e o „treabă urâtă” şi conduce inevitabil la crime de război şi alte atrocităţi. În locurile în care identităţile locale sunt foarte puternice şi există o istorie a prezenţei străinilor este probabil că populaţia va rezista intervenţiei. Astfel vei avea pe cap campanii dificil de gestionat, în care progresul este greu de cuantificat şi vei fi obligat să porţi un război într-un fel în care nu va plăcea publicului. Deci, când te decizi să ocupi o ţară străină, scrie Walt, gândeşte-te bine înainte să deschizi cutia pandorei.

Lecţia nr. 9: „Planificarea mai bună” nu este soluţia. Este de înţeles că birocraţii şi academicii încearcă să înţeleagă ce a mers prost pentru ca data viitoare lucrurile să fie mai bine planificate. Dar nu înseamnă că o planificare mai bună va da rezultate mai bune. Mai ales când obiectivele sunt dificil de atins, aşa cum a fost asumarea reconstrucţiei Irakului de către administraţia Bush.

Lecţia nr. 10: Trebuie să regândim întreaga strategie a SUA, nu doar tacticile şi metodele. Pentru că nu este clar care este formula de succes la costuri acceptabile, lecţia principală a războiului din Irak este să nu-l mai repetăm. Armata SUA, deşi foarte bună la ceea ce face, nu ştie să administreze ţări străine şi nici nu va învăţa cu mai multă practică. De aceea trebuie înţelese mai bine forţe ca naţionalismul şi etnicismul sau alte trăsături locale şi faptul că este mai bine să eviţi astfel de conflicte lungi, periculoase şi costisitoare.