VIDEO Bocitori de profesie: Dovada că în Iran se plânge la comandă

Imaginile de la funeraliile lui Ghasem Soleimani au arătat lumii întregi cum, după Revoluţia Islamică din 1979, în Iran s-a format o masă de oameni capabili să-şi dea palme şi să se cale în picioare pentru că aşa se cere de sus.

Să fii bocitor în Iran e o profesie extrem de profitabilă! De altfel, în vocabularul oamenilor a intrat, de câţiva ani buni, un termen care descrie plastic omul care participă la diverse evenimente, la comanda regimului, pentru a plânge şi pentru a oferi cadre impresionante, emoţionante: „Sandis khor“. Termenul se referă la un om care se „vinde“ pe un suc.

Ce-i drept, vorbim doar despre o metaforă, fiindcă bocitorii regimului primesc, de regulă, mai mult decât un suc. Nu le lipseşte cam nimic şi, inclusiv la cel mai nesemnificativ eveniment, primesc şi o masă caldă. 

La schimb, sunt în stare să plângă ore în şir, la comandă, şi să-şi dea palme până la vânătăi. Uneori însă, o mai dau şi în bară. Nu neaparăt din vina lor, ci pentru că nu se sincronizează cu regizorul transmisiei.

Un astfel de caz s-a petrecut, acum câţiva ani, la un eveniment la care participanţii aveau rolul de a plânge o figură religioasă care a murit acum o mie de ani. La un moment dat, în timpul transmisiunii live, imaginea a ajuns la un „akhund“ (n.r. - cuvântul care descrie dispreţuitor purtătorul de turban în limba persană), care a realizat cu întârziere că e filmat. Drept urmare, a ieşit o scenă comică, răspândită, ulterior, pe canalele de socializare: brusc, un om care se scobea între dinţi a început să plângă în hohote!

E imaginea care reflectă, fidel, modul în care regimul de la Teheran organizează, periodic, astfel de mascarade, aşa cum a fost şi înmormântarea lui Ghasem Soleimani.

IATĂ CUM POATE PLÂNGE UN OM LA COMANDĂ