Un martor-cheie în procesul lui Netanyahu dă din casă despre fostul premier israelian

O fostă mână-dreaptă a lui „Bibi” şi un acolit de temut, în viziunea unor voci din opoziţie, a dat din casă despre şeful său, fostul premier israelian judecat într-un proces de corupţie, relatează Daily Beast.

Nir Hefetz a devenit un martor-vedetă cu o depoziţie aşteptată cu mare interes în Israel după ce a fost arestat în cadrul anchetei privind acuzaţiile de mită, fraudă şi abuz de încredere la adresa fostului premier israelian Benjamin Netanyahu.

Acest colaborator apropiat, fostul director de comunicare în campania de realegere din 2015, spune că Netanyahu este un om obsedat de imaginea sa şi consolidarea puterii, în timp ce soţia şi fiul său aveau o mare influenţă asupra deciziilor sale.

 Netanyahu căuta controlul absolut al imaginii sale în media şi cerea „fiecare detaliu” al articolelor, fiind preocupat aproape complet de presa ostilă lui.

„Netanyahu dedica la fel de mult timp mass-mediei cât chestiunilor de securitate, inclusiv în privinţa unor aspecte pe care cineva din afară le-ar considera triviale”, spune el.

Hefetz  recunoaşte, totuşi, că pentru el  fostul său şef rămâne „un lider pe care îl admir şi a cărui viziune despre lume o împărtăşesc”, un politician strălucit înzestrat cu „capacităţi extraordinare”.

„Cazul 4000” în care Hefetz este martor este audiat la o curte districtuală din Ierusalem de un complet de trei judecători şi are în centru încercările lui Netanyahu de a prelua controlul asupra Walla News, un portal popular de ştiri din Israel.

Potrivit procurorului general, Netanyahu, care era şi premier şi ministru al comunicaţiilor, s-ar fi implicat într-o tranzacţie de tip „quid pro quo” cu Shaul Elovitch, acţionarul majoritar al Bezeq, cea mai mare companie de telecomunicaţii din Israel, care deţinea Walla.

Hefetz susţine că Netanyahu s-a desemnat ministru al comunicaţiilor (2014-2017), la presiunea familiei sale, soţia sa Sara şi fiul Yair, pe atunci în vârstă de 24 de ani, care „au insistat asupra acestei chestiuni. A fost o decizie de familie în măsura în care, aşa cum vedeau ei lucrurile, nu putea fi altcineva decât el ministru al comunicaţiilor, nici măcar din partidul său Likud, pentru că era singurul ce putea face faţă presiunii mediatice. Doar el putea rezista acesteia”.

Cât despre el, Hefetz s-a trezit prins la mijloc şi mediator între Elovitch care cerea reglementări favorabile companiei sale Bezeq şi un Yair Netanyahu măcinat de suspiciunea că Elovitch şi soţia sa, Iris - cea care se ocupa personal de acoperirea mediatică a familiei Netanyahu pe site-ul Walla - nu era un colaborator pe deplin sincer.

Nici consilierii fostului premier şi nici Hefetz nu erau de acord că e o percepţie corectă - dimpotrivă, soţii Elovitch făceau tot posibilul să transforme site-ul într-un al doilea Pravda, un portal care şi-a folosit „prestigiul şi reputaţia” pentru înclinarea balanţei în favoarea lui Netanyahu.

Hefetz dezvăluie că Elovitch nu s-a lăsat intimidat, subliniind că, de fapt, le-a făcut portalul „cadou”: „nu înţeleg, oare, că practic le-am înmânat site-ul?”

Dar nimic nu-l putea mulţumi pe tânărul Yair a cărui influenţă crescândă în cercul intim al lui Netanyahu provoca fricţiuni ce îl distrăgea pe premierul de atunci de la atribuţiile sale ore în şir, „adesea zilnic”.

Netanyahu controla aproape tot ce apărea în Walla despre el - de la titlu la poziţia pe pagină. „El nu avea un asemenea grad de control nici măcar în cele mai favorabile media”, spune fostul său colaborator.

„Cel puţin începând din 2009, managementul, controlul şi conceptualizarea interacţiunilor cu mass-mass au fost absolute”, spune acesta, precizând că gradul de control exercitat asupra a orice ţinea de presă era mult mai mare decât se credea.

Şi nu doar atât - preocupările sale îi solicitau o mare parte din timp, imaginea sa fiind prioritatea sa „numărul unu”.