Ultimele zile ale lui Assad la putere. Ce s-a găsit în biroul său

Luptători rebeli și civili s-au plimbat marți prin palatul prezidențial răvășit al lui Bashar al-Assad, călcând pe afișe făcute bucăți ale fostului dictator sirian care fugise în Rusia cu câteva zile înainte, relatează Wall Street Journal.

În biroul abandonat al lui Assad, biroul și podeaua erau pline de cărți și hârtii: o istorie a armatei ruse, o hartă a nord-estului Siriei, o biografie a sa. Pe birou se aflau pastile de benzodiazepină împotriva anxietății, în ambalaje.

Pe una dintre ferestrele îngălbenite cu vedere spre Damasc, cineva scrisese cu spray „Dumnezeu să-ți blesteme sufletul, Hafez”, o referire la defunctul tată al lui Bashar, Hafez al-Assad, care a condus Siria trei decenii înainte ca fiul său să moștenească puterea.

Încăperile Palatului au permis o privire asupra ultimelor zile ale unui dictator care, timp de mai bine de un deceniu, a recurs la tortură, bombardamente și arme chimice în războiul de reprimare a revoltelor împotriva regimului său, declanșat de protestele Primăverii Arabe din 2011.

În ultimele zile, manifestanții au năvălit în Piața Umayyad din centrul capitalei, pozându-se alături de luptători rebeli înarmați cu puști de asalt și fluturând steagul verde, alb și negru al revoluției siriene.

După un război civil îndelungat, regimul lui Bashar al-Assad s-a prăbușit în mai puțin de două săptămâni, întrucât aliații săi, Rusia și Iranul, nu i-au mai putut venit în ajutor, astfel că nimic n-a mai stat în calea avansului rebelilor. Insurgenții aliniați grupării islamiste Hayat Tahrir al-Sham (HTS), au cucerit rând pe rând orașe siriene majore, deschizând calea pentru cucerirea aproape fără rezistență a capitalei, duminică.

Marți, în holul de la intrarea în aripa palatului în care se află biroul lui Assad, un soldat rebel cu un AK-47 pe umăr se plimba alături de doi camarazi pe banda subțire de covor roșu întinsă peste podeaua de marmură.

„Coșmarul a luat sfârșit”, a spus soldatul, Mustafa Hassan, un fost profesor de istorie din orașul sirian Raqqa, care s-a alăturat protestelor din 2011. Ulterior, a fost întemnițat de Statul Islamic când gruparea extremistă a preluat controlul asupra orașului.

„Am încheiat o bătălie și începem alta: o bătălie pentru construirea și dezvoltarea relațiilor cu alte țări”, a declarat Hassan.

Palatul prezidențial, cocoțat pe un deal de lângă Damasc, rămâne monumentul unui regim înfrânt. Proiectată de un arhitect japonez și finalizată în 1990, sub conducerea tatălui lui Assad, clădirea este o relicvă a arhitecturii autoritare, cu săli vaste, cubice.

Palatul are cel puțin două săli pentru reuniunile cabinetului: una supraterană și una subterană. Sala subterană face parte dintr-un buncăr care pare să fi fost construit pentru o ultimă rezistență.

În sala cabinetului, la trei etaje sub palatul din Muntele Qasioun, plăcuțe de alamă marchează locurile pentru ministrul apărării și diverși comandanți militari. În capul mesei, locul lui Assad este marcat „Comandantul suprem”. Camera este conectată la un apartament subteran, având un dormitor și o baie, dar și spații de cazare pentru personal.

Luptătorii HTS au securizat palatul după ce mulțimi de sirieni euforici l-au luat cu asal duminică, cărând mobilă și opere de artă. Unii s-au filmat în timp ce intrau într-un garaj plin de mașini sport de lux, inclusiv un Aston Martin și un Lamborghini.

Atmosfera de calm, marți, a fost parte a efortului HTS de a evita haosul în timpul tranziției către un nou guvern. Rebelii au încercat să păstreze multe instituții guvernamentale și să mențină în funcție o parte din poliția fostului regim.

Victoria rebelilor are potențialul de a modifica echilibrul global de putere, provocând o înfrângere usturătoare Rusiei, care a lansat o campanie de bombardamente în 2015 prin care a contribuit la respingerea avansurilor rebelilor și la salvarea regimului Assad de la colaps. De asemenea, preluarea puterii de către opoziție reduce din influența Iranului în Orientul Mijlociu, izolând Teheranul de zonele din apropierea rivalului său Israel și întrerupând rutele cheie de aprovizionare a milițiilor aliate, precum Hezbollah.

Înfrângerea lui Assad a venit în contextul în care aliații săi erau ocupați cu alte probleme. Rusia este angajată cu totul în invazia pe scară largă a Ucrainei, în timp ce Iranul a ieșit șifonat după ofensiva militară a Israelului împotriva Hezbollah, care a intervenit în război de partea regimului Assad.

Există deja semne ale viitorului incert ce planează asupra Siriei. Israelul a anunțat că și-a mutat trupele într-o zonă tampon de lângă Înălțimile Golan anexate de Israel și a efectuat bombardamente asupra activelor militare siriene. Turcia, membră a NATO, sporește presiunea asupra militanților kurzi pe care îi consideră teroriști, dintre care unii sunt aliați cu SUA, urmărind un obiectiv politic și militar de lungă durată care o pune în opoziție cu Washingtonul.

Și se pornește deja o dezbatere cu privire la modul de gestionare a HTS, desemnată grupare teroristă  de SUA și ONU, după ce a fost un aliat al al-Qaida. Liderul organizației, Abu Mohammed al-Jolani, a declarat că a renunțat la extremism, iar gruparea a prezentat o viziune pentru protejarea minorităților din Siria sub conducerea sa. Administrația Biden a păstrat distanța față de HTS, deși unii diplomați occidentali au susținut că ar trebui să-i fie retrasă eticheta de teroristă.

În ultimele zile, la Damasc, sirienii au rupt în bucăți postere cu fața lui Assad. Au dărâmat statuile tatălui său în întreaga țară și au sfâșiat steagul în roșu, negru și alb al regimului, înlocuindu-l cu steagul rebelilor.

Youssef al-Masri, un universitar islamic în vârstă de 54 de ani din Damasc, radia de fericire marți, la periferia Pieții Umayyad. El a spus că a fost împușcat în piept în timpul revoltei inițiale împotriva lui Assad și a călătorit în străinătate pentru o intervenție chirurgicală. Ulterior s-a întors în capitală și a rămas acolo, a spus el, așteptând căderea lui Assad. Și-a adus și fiicele pentru a lua parte la sărbătorirea prăbușirii dictaturii.

„Nu există cuvinte în arabă sau în oricare altă limbă pentru a exprima bucuria din inimile noastre după 45 de ani de represiune”, a spus el. „Astăzi, noi respirăm”.