Topirea gheţurilor face din ce în ce mai atractiv Polul Nord
0Încălzirea globală are, în general, consecinţe nefaste asupra progresului statelor, modificând condiţiile climatice, ceea ce afectează multe domenii de dezvoltare economică.
Paradoxal, ea influenţează în două direcţii opuse o regiune a lumii şi anume cea arctică. Se cunoaşte impactul negativ al fenomenului topirii gheţii . Dar, acest proces oferă posibilităţi nebănuite de exploatare a bogăţiilor minerale din zona arctică şi deschiderea de noi căi de navigaţie prin nord, mai scurte şi mai economicoase.(Această rută a fost folosită, în timpul celui de-al doilea război mondial când SUA trimiteau ajutoare militare Rusiei).
Multe state şi-au dat seama de avantajele create de topirea gheţii, dovadă, dorinţa lor ca, deşi „neriverane”, să facă parte din Consiliul Nordic, organism care se ocupă de administraţia şi controlul acestei regiuni.
La 15 mai a.c. a avut loc reuniunea Consiliului care a acceptat, cu statut de observatori, alături de cele opt state care au teritorii în zona arctică (SUA, Canada, Islanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia)- alte şase ţări. Ele sunt China, India, Italia, Japonia, Coreea de Sud şi Singapore. Consiliul Nordic a fost creat în 1996, fiind un forum interguvernamental vizând promovarea cooperării, mai ales în ceea ce priveşte mediul şi cercetările.
Interesul celor şase state acceptate în Consiliu, arată o analiză a site-ului Stratfor, se explică tocmai prin cele arătate anterior. Începând din 1979, grosimea gheţii arctice cât şi a icebergurilor, mai ales în timpul verii, a descrescut vertiginos.
Măsurătorile din 2012 au constatat că suprafaţa gheţii arctice a fost de 3,61 de milioane de km. pătraţi, cu 49 la sută mai puţin decât în perioada 1979-2000. astfel că, topirea gheţii crează condiţii de exploatare a resurselor naturale . Estimările din 2009 ale U.S. Geological Survey apreciază că 13 la sută din rezervele mondiale de petrol nedescoperite şi 30 la sută din cele de gaz se află în zona Cercului Polar arctic.
Reducerea gheţii şi zăpezilor a deschis noi căi maritime. În 2012, 46 de nave care transportau 1,3 milioane de tone de marfă au folosit Calea Maritimă de Nord care trece pe lângă coasta de nord a Rusiei. Este o creştere coniderabilă comparativ cu 2011 când acest itinerariu a fost ales de 34 de vase, transportând 820.000 de tone.
Datorită acestei creşteri, Rusia a înfiinţat în martie a.c. Administraţia Căii Maritime de Nord care supraveghează navigaţia.. Ruta este şi mai scurtă, de pildă cea între Rotterdam şi Şanhai- cu 20 la sută, deci înseamnă o economie de carburant. Totuşi, deocamdată riscurile sunt mari, astfel că ele reduc viabilitatea economică a traseului.
Nu numai ţările din jurul Arcticii sunt interesate de acest traseu ci şi ţări europene, deoarece, în acest fel pot fi evitate rute aglomerate, ca de pildă Canalul de Suez. Şi.China doreşte să aibă acces la zona arctică, având în faţă perspectiva de a profita de noile căi de navigaţie şi de resursele naturale.
Chiar dacă statutul de observator nu oferă celor şase ţări recent admise dreptul de a participa la luările de decizii, fiind prezente la reuniunile Consiliului, pot afla proiectele ţărilor membre sau pot să-şi intensifice colaborarea cu fiecare dintre ele în vederea accesului la resurse. Astfel se explică interesul Chinei faţă de Groenlanda şi Islanda.
Deocamdată Consiliul Nordic se concentrează asupra problemelor de mediu din zonă, dar, ţinând cont de perspective, este posibil ca el să se transforme într-un organism ale cărui competenţe să se extindă şi asupra altor domenii, inclusiv al celui legat de militarizarea regiunii.