Succesorul lui Dalai Lama promite schimbări

Liderul tibetan are un continuator: juristul Lobsang Sangay a devenit noul premier al guvernului în exil. De la el se aşteaptă modificări semnificative. Rolul său nu va mai fi doar unul simbolic, a ţinut să asigure acum două zile, cu ocazia depunerii jurământului. Sangay se vrea un lider reformator şi susţine restaurarea libertăţii.

Pe Lobsang Sangay, 43 de ani, îl aşteaptă o misiune delicată. Pentru prima dată în istoria Tibetului, unui prim-ministru i se conferă (cel puţin teoretic) o reală putere politică şi, în consecinţă, urmează să beneficieze de o autoritate lărgită.

Ajuns la vârsta de 76 de ani, în luna martie a acestui an Dalai Lama a decis să pună capăt activităţii sale misionare şi să-şi îndeplinească doar atribuţiile de lider spiritual al comunităţii tibetane. Este pentru prima dată când instituţia religioasă „Dalai Lama" se separă de puterea politică.

Pentru „calea de mijloc"

După ceremonia de depunere a jurământului, desfăşurată în templul Tsuglagkhang din oraşul Dharamsala (nordul Indiei), unde se află sediul guvernului din exil, Sangay s-a angajat să‑l susţină „până când libertatea va fi restaurată în Tibet". El a precizat că „lupta nu vizează poporul chinez şi nici nu este îndreptată împotriva Chinei ca ţară". Dar „lupta noastră este împotriva politicii radicale a regimului chinez din Tibet", a subliniat noul premier al tibetanilor din exil.

Partizan al „căii de mijloc", ca şi Dalai Lama, Lobsang Sangay propovăduieşte o „autonomie semnificativă" a Tibetului sub o administraţie chineză. Provocările se anunţă a fi însemnate: Sangay a devenit premier al unui guvern nerecunoscut pe plan internaţional, a cărui legitimitate ar putea fi pusă sub semnul întrebării chiar de către unii tibetani.

Pe de altă parte, abordarea nonviolentă de către Dalai Lama a problematicii (abordare pe care mulţi dintre tinerii tibetani din exil nu o agreează) riscă să divizeze diaspora, care se teme că represiunea chineză se poate accentua în Tibet.

Lăsându-i moştenire puterea politică lui Sangay, Dalai Lama a pus capăt unei perioade de peste 400 de ani de guvernare religioasă. Această alegere, considerată îndrăzneaţă, contracarează criticile venite din China care denunţă în Tibet un sistem politic arhaic, bazat pe supunerea totală a tibetanilor faţă de cler.

Pe de altă parte, în mediile politice internaţionale eventuala dispariţie a  lui Dalai Lama ar atenua ecoul eforturilor sale şi ar lăsa cale liberă autorităţilor de la Beijing să-şi întărească poziţia în Tibet. De la plecarea sa din Tibet, în 1959, Dalai Lama a devenit primul reprezentant al cauzei tibetane, curtat de mass media internaţionale şi de numeroşi oameni politici occidentali, mai ales după ce i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în 1989.

Personaj atipic

Pentru a-şi apăra cauza, tibetanii şi-au ales un personaj atipic, comentează presa internaţională. Lobsang Sangay nu a trăit niciodată în Tibet şi nici măcar nu l-a vizitat. Familia lui a fugit de acolo în 1959, în acelaşi an ca Dalai Lama. După o copilărie şi o adolescenţă petrecute în sărăcie („timp de 10 ani, n-am mâncat altceva decât linte şi orez"), Sangay a urmat studii de drept, iar la 22 de ani, după absolvire, se stabileşte în Statele Unite. Acum trăieşte, alături de familie, într‑un mic apartament cu două camere din Dharamsala.

Iritarea Chinei

La sfârşitul lui iulie, când Tibetul a sărbătorit 60 de ani de când a fost eliberat „paşnic" de către armata chineză, vicepreşedintele chinez Xi Jinping, considerat un posibil succesor al lui Hu Jintao la preşedinţie, a accentuat că „trebuie combătute activităţile separatiste ale grupului lui Dalai Lama". Oficialul chinez a adăugat că orice tentativă de a pune în pericol stabilitatea Tibetului, ca şi „unitatea naţională a patriei-mamă", va fi zădărnicită. „Dezvoltarea economică este singura cheie ce poate rezolva problemele Tibetului", a mai spus Xi Jinping.