Studiu. Marile râuri ale lumii, inclusiv cele europene, abundă de antibiotice, un tip de poluare ce creşte rezistenţa bacteriilor

Sute de râuri, între care Chao Phraya, Dunărea, Mekong, Sena, Thames, Tibru şi Tigru conţin niveluri periculoase de antibiotice, arată cel mai mare studiu cu privire la acest tip de poluare realizat la nivel global, potrivit CNN şi The Guardian. Rezultatele studiului au fost prezentate luni  la o conferinţă de la Helsinki.

Poluarea cu antibiotice este una din principalele mijloace prin care bacteriile dobândesc rezistenţă la medicamente de importanţă critică pentru tratamentul unor infecţii grave, făcându-le ineficiente.

William Gaze, un expert în microbii din mediu, spune că o mare din genele rezistente ale patogenilor umani provin din bacteriile prezente în mediu. Medicamentele ajung în râuri şi sol via reziduuri umane şi animale, dar şi prin scurgeri de la staţiile de epurare a apei, canalizări  şi unităţile de producere a medicamentelor.

Contaminarea cu antibiotice şi depăşirea pragurilor de siguranţă, deşi mai frecvente în ţările în curs de dezvoltare, au loc şi în Europa şi cele două Americi.

S-au colectat probe de la 711 de locaţii din 72 de ţări, descoperindu-se antibiotice în 65 la sută din ele. În 111 dintre ele, concentraţiile de antibiotice depăşeau pragurile de siguranţă – în unele cazuri şi de peste 300 de ori.

Testarea s-a făcut pentru 14 din cele mai frecvent utilizate antibiotice. Trimetoprim, folosit cu precădere pentru a trata infecţiile urinare a fost descoperit în 43 la sută dintre râuri, în timp ce ciprofloxacina - ce tratează infecţii respiratorii – depăşea concentraţiile considerate sigure în 51 dintre locaţiile testate.

Râurile din Africa şi Asia au cele mai ridicate niveluri de contaminare, acestea fiind extrem de mari în  Bangladesh, Kenya, Ghana, Pakistan  şi Nigeria. În Bangladesh au fost descoperite concentraţii de Metrodinazol (medicament pentru tratamentul infecţiilor vaginale) chiar şi de 300 de ori mai mari decât nivelul de siguranţă. 

Pragurile de siguranţă variază între 20.000 şi 32.000 de nanograme pe litru (ng/l), în funcţie de tipul de antibiotic, potrivit noilor recomandări ale Alianţei Industriale AMR – o coalţie de companii farmaceutice şi biotehnologice care oferă soluţii sustenabile rezistenţei la antibiotice.

Dunărea, cel de-al doilea râu ca mărime din Europa, este şi cel mai poluat. 8 la sută din zonele testate depăşeau nivelurile de siguranţă.

În fluviul The Thames, considerat unul dintre cele mai curate râuri din Europa, dar şi în afluenţii săi, cercetătorii au descoperit cinci tipuri de antibiotice, unele dintre acestea precum Ciprofloxacina  depăşind de peste trei ori nivelurile de siguranţă.

Chiar şi râurile mai puţin contaminate reprezintă un risc pentru sănătate, spune expertul în microbii din mediu, întrucât chiar şi concentraţiile scăzute pot determina evoluţia rezistenţei, crescând probabilitatea transferului de gene rezistente la patogenii umani.

„Este înfricoşător şi deprimant. Este posibil să avem niveluri de contaminare cu antibiotice pe mari porţiuni – iar acestea să fie suficient de ridicate pentru a afecta gradul de rezistenţă”, spune Alistair Boxall, un cercetător în ştiinţele mediului, unul din coordonatorii studiului.

Creşterea numărului bacteriilor rezistente la antibiotice ar putea duce la moartea a 10 milioane de oameni până în 2050, arată un raport al ONU de luna trecută care numeşte  rezistenţa la antibiotice, antivirale şi antifungice şi antiprotozoare o „criză globală”.

700.000 de decese pe an (la nivel global)  au loc din cauza îmbolnăvirilor care prezintă rezistenţă la tratament dintre care 230.000 sunt cele provocate de tuberculoză, potrivit unui raport al ONU.

În lipsa unor măsuri coordonate, autorii raportului ONU estimează că numărul celor care mor din cauza bolilor rezistente la antibiotice ar putea ajunge pînă în 2050 la 10 milioane.

Experţii spun că gradul ridicat de contaminare a râurilor poate fi un factor semnificativ al rezistenţei la antibiotice, astfel că se impun investiţii în infrastructura de canalizare şi de tratare a apei, reglementări mai stricte, precum şi curăţarea locaţiilor deja afectate.

Echipa de cercetători îşi propune să evalueze impactul poluării cu antibiotice asupra vieţii sălbatice, incluzând peştii, nevertebratele şi algele.