Studiu: Emisferele cerebrale dreaptă şi stângă au personalităţi opuse

Emisferele cerebrale dreaptă şi stângă au personalităţi opuse, care au fost ''în conflict'' din perioada ui Platon, consideră psihiatrul britanic Iain McGilchrist, care scrie despre dualitatea omului în cartea, "The Master and His Emissary: The Divided Brain and the Making of the Western World'', relatează publicaţia The Economist.

Emisfera stângă a creierului este ''personajul negativ'' al piesei având în vedere că a smuls controlul de la cea dreaptă, care ar fi trebuit să îl asume.

Relaţia dintre cele două emisfere ale creierului a devenit un subiect sensibil în anii '60, după o avalanşă de operaţii asupra unor pacienţi afectaţi de epilepsie, pentru a separa principalele conexiuni dintre emisferele lor cerebrale. Crizele subiecţilor care au suferit ''scindarea creierului'' au devenit mai puţin epuizante şi că puteau funcţiona normal în viaţa de zi cu zi.

Însă, atunci când experimentele au găsit căi de transmitere a informaţiei la una din emisfere, au început să se întâmple lucruri atât de bizare încât unii cercetători au apreciat că aveau de-a face cu două sfere independente ale conştiinţei într-o singură persoană.

În ultimele decenii s-au descoperit mai multe informaţii legate de emisferele creierului, în principal studiind pacienţii care au suferit un atac cerebral şi din tehnicile de imagerie, care dezvăluie care părţi ale creierului sunt cele mai active atunci când se îndeplinesc diferite acţiuni.

McGilchrist respinge ideea ştiinţei popularizate potrivit căreia creierul stâng este raţional, insensibil şi masculin, în timp ce partea dreaptă este creativă, impresionabilă şi feminină. Aproape tot ce se spunea odată că se întâmplă într-o singură emisferă se dovedeşte că le implică pe ambele iar diferenţele dintre ele privesc nu ce face creierul ci modul în care face lucrurile. Îndeosebi, spune el, stânga este specializată pe atenţia strict focalizată, în timp ce dreapta se ocupă de contexte mai largi.

Lumea stângă este ''în ultimă instanţă narcisistă'', ''prima sa motivaţie este puterea'' iar Revoluţia Industrială a fost, într-un sens misterios, ''cel mai curajos asalt asupra lumii emisferei drepte'' operat de stânga. Dreapta, prin contrast, are ''idealuri'' care sunt în armonie cu o concepţie de democraţie ''în esenţă locală, agrară, comunitară, organică''.

McGilchrist descrie mişcările ample şi figurile faimoase ca şi cum ar fi bătălii şi soldaţi într-un război de 2.500 de ani între emisferele creierului. Romantismul a fost în principal o victorie pentru emisfera dreaptă a creierului iar Iluminismul în final o victorie a celei stângi. Shakespeare a fost un general al brigăzii părţii drepte a creierului datorită faptului că a prezentat o varietate de caractere umane ce nu pot fi încadrate în categorii. Descartes a fost un campion al taberei stângi datorită reducţionismului său mecanicist.

El susţine că dicotomia după cât se pare adâncă dintre gândirea emisferei drepte şi a celei stângi nu există în culturile asiatice, sau nu în acelaşi fel, dar nu a adus dovezi că astfel de deosebiri ar putea fi explicate în termeni psihologici.