Sistemele de navigaţie prin satelit – bazate pe cronometre hiperprecise

Măsurarea cu precizie a timpului a fost folosită în transporturi încă din secolul al XIX-lea, când a fost inventat primul cronometru marin. Sistemele moderne de navigaţie prin satelit se

Măsurarea cu precizie a timpului a fost folosită în transporturi încă din secolul al XIX-lea, când a fost inventat primul cronometru marin. Sistemele moderne de navigaţie prin satelit se bazează tot pe cronometre, dar acestea sunt de milioane de ori mai precise decât cele de acum două secole.

Conceptual, utilizatorii acestor sisteme îşi determină poziţia prin măsurarea timpului de care au nevoie undele radio transmise de sateliţi pentru a ajunge la ei. Undele radio se propagă cu o viteză de circa 300 milioane de metri pe secundă, astfel încât ele acoperă o distanţă de circa 0,3 metri într-o nanosecundă. Pentru a oferi acurateţe de poziţionare de circa un metru, este nevoie ca măsurătorile de timp să fie realizate cu precizie de ordinul nanosecundelor.

Iniţial, sistemele de poziţionare prin satelit au fost folosite pentru aplicaţii militare, în construcţia "bombelor inteligente", pentru precizia ţintelor şi pentru reducerea victimelor colaterale. Posibilitatea de a furniza servicii globale de poziţionare prin satelit implică, pentru ţările care deţin aceste sisteme, şi posibilitatea de a sista serviciile pentru anumite zone, alte ţări devenind clienţii acestora. Astfel, aceste ţări pot degrada precizia "bombelor inteligente folosite de alte state prin intermediul sistemului, dacă au acest interes.

GPS - singurul care oferă acoperire globală

Sistemul american GPS este în momentul de faţă singurul cu acoperire globală, având o slabă concurenţă în sistemul rus, GLONASS, oferit, şi el, gratuit, de la începutul acestei săptămâni.

Alcătuit din 32 de sateliţi plasaţi în şase planuri orbitale diferite, sistemul american GPS (Global Positioning System) are utilizări variate. Ghidarea şoferilor, prevenirea obstacolelor de pe şosele, ghidarea avioanelor la aterizare, agricultura de precizie, măsurarea ratei de topire a gheţarilor sau ghidarea persoanelor cu deficienţe de vedere în timp real sunt numai câteva dintre aplicaţii.

GLONASS, concurenţă palidă

Principalul competitor este sistemul GLONASS, lansat de fosta URSS, începând din 1976. Sateliţii s-au degradat însă în ultimii ani din cauza lipsei de fonduri, ceea ce a dus la "goluri" în acoperire, iar guvernul rus intenţionează să îl refacă până în 2010. Preşedintele Putin a decis luni ca GLONASS să fie oferit gratuit utilizatorilor.

Rusia intenţionează să mărească numărul de sateliţi la 18, până la sfârşitul anului, ceea ce va permite o acoperire completă a teritoriului ţării şi la 24 până în 2009, în scopul unei acoperiri globale.

În ultimii ani, Rusia a ţinut orbitele sateliţilor optimizate pentru navigarea în Cecenia, crescând acoperirea semnalului în această zonă, însă cu preţul degradării în alte zone.

Începând din această lună, GLONASS oferă acoperire în proporţie de 45% pentru teritoriul Rusiei şi de numai 31% la scară globală.

India şi China pregătesc alternative la GPS-ul american

China intenţionează să îşi extindă la scară globală sistemul regional de poziţionare prin satelit, numit Beidou. Noul sistem se va numi Compass şi îşi propune să utilizeze 30 de sateliţi de orbită şi cinci sateliţi geostaţionari.

Guvernul indian derulează, din 2006, proiectul IRNSS, care intenţionează să ofere o precizie de circa 20 de metri pe teritoriul Indiei şi pe o rază de 2.000 km în jurul ţării. Sistemul va fi construit în totalitate în India, în circa şapte ani.