Sirienii au declanşat ofensiva terestră

Armata siriană şi miliţiile aliate au efectuat atacuri terestre asupra unor obiective ale insurgenţilor în Siria, fiind susţinute de raidurile aeriene ale forţelor ruse

Atacurile la sol ale armatei siriene şi miliţiilor Hezbollah , acompaniate de bombardamente intense cu rachete sol-sol, au vizat cel puţin patru obiective ale insurgenţilor din zonă, unde se desfăşurau de asemenea confruntări violente, a declarat directorul Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), Rami Abdulrahman.

Deşi asaltul comun de ieri a marcat o escaladare a operaţiunilor militare, deocamdată nu se ştie dacă se vor înregistra progrese rapide în conflictul care durează de peste patru ani.

Raidurile ruse de ieri au vizat oraşele Kafr Zita, Kafr Nabudah, al-Sayyad şi satul al-Lataminah din provincia Hama, precum şi oraşele Khan Shaykhun şi Alhbit din Idlib, a precizat OSDO.

Cea mai mare parte a provinciei Idlib este controlată de o alianţă a insurgenţilor, din care fac parte aripa siriană a reţelei al-Qaida, Frontul al-Nusra, şi alte grupări islamiste care au pus presiune pe armata siriană.

Forţele navale ruse au lansat, ieri, din Marea Caspică, 26 de rachete de croazieră spre poziţii din Siria ale reţelei teroriste Stat Islamic, distrugând toate ţintele“, a declarat ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, în cursul unei întrevederi cu preşedintele Vladimir Putin.

Planul secret de asalt, pregătit de un general iranian 

Cel care a convins Rusia să intervină în sprijinul preşedintelui Bashar al-Assad a fost generalul iranian Qassem Soleimani , comandantul Forţei Quds, forţa specială de elită extra-teritorială a Gărzilor Revoluţionare care îi raportează direct liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.  

Soleimani  s-a deplasat la Moscova în luna iulie şi i-a spus lui Vladimir Putin că deteriorarea situaţiei în Siria, unde rebelii care avansează spre coastă, reprezintă un pericol pentru bastionul sectei alawite a lui Assad, iar Rusia ar putea pierde singura ei bază navală în Mediterana la Tartous.  Importante surse regionale afirmă că generalul Soleimani supraveghează operaţiunile la sol împotriva insurgenţilor din Siria şi este acum în centrul planului pentru noua ofensivă sprijinită de ruşi şi iranieni, notează Reuters. 

În cea mai mare desfăşurare de forţe iraniene de până acum, anumite surse au declarat pentru Reuters săptămâna trecută că sute de trupe au sosit de la sfârşitul lunii septembrie pentru a lua parte la o ofensivă terestră majoră planificată în vest şi nord-vest. 

Aproximativ 3.000 combatanţi din gruparea libaneză sprijinită de Iran Hezbollah au fost de asemenea mobilizaţi pentru a lupta împreună cu trupele armatei siriene, a declarat una dintre înaltele surse regionale. 

Intervenţia militară în Siria este stabilită într-un acord între Moscova şi Teheran afirmând că loviturile aeriene ruseşti vor sprijini operaţiunile la sol ale forţelor iraniene, siriene şi Hezbollahului libanez, a declarat una dintre sursele regionale citate de Reuters.

Acordul a inclus de asemenea furnizarea mai multor arme ruseşti sofisticate pentru armata siriană şi stabilirea de camere operaţionale comune ce i-ar aduce pe aceşti aliaţi împreună, alături de guvernul Irakului, care este aliat atât cu Iranul cât şi cu Statele Unite.

Cum va sfârşi conflictul din Siria

Geopoliticienii consider că Siria nu va mai fi niciodatǎ un stat unitar, aşa cum nu mai este cazul cu Irakul. Practic, în Irak, au apǎrut trei zone mari dupǎ intervenţia americanǎ, una kurdǎ, alta şiitǎ şi alta sunitǎ. Ceea ce a permis de altfel şi progresul jihadiştilor care viseazǎ la crearea unui califat sunit în regiune, scrie „Le Figaro“.

În Siria se întrevede tot aşa o împǎrţire a ţǎrii în zone controlate de anumite grupuri. În jurul capitalei Damasc cu o prelungire pânǎ la coasta Mediteranei s-a constituit deja o zonǎ guvernamentalǎ, pro-rusǎ şi pro-iranianǎ. Mai multe regiuni kurde, în nordul Siriei, la frontiera cu Turcia, au tendinţa de a deveni, tot aşa, autonome. S-a mai format o zonǎ sub influenţǎ turco-saudită, în nord-vestul Siriei, şi va mai existǎ o a patra zonǎ, controlatǎ de jihadiştii Organizaţiei statul islamic.

Nu este exclus ca un eventual acord de pace sǎ consfinţeascǎ într-o bunǎ zi aceste zone, tot aşa cum a fost fragmentat şi Libanul dupǎ 15 ani de rǎzboi civil, notează publicaţia franceză. 

Problema e dacă vor dori sirienii sǎ trǎiascǎ în aceastǎ ţarǎ împǎrţitǎ în zone de influenţǎ, se întreabă „Le Figaro“? „Mai degrabǎ nu, ei vor continua sǎ viseze la libertate decât sǎ suporte integrismul jihadist sau fanatismul saudit sau autoritarismul turc. Kurzii vor fi singurii motivaţi sǎ-şi continue lupta în speranţa formǎrii într-o bunǎ zi a unui stat kurd. Iar dacǎ ar fi sǎ aleagǎ dintre mai multe rele, sirienii vor prefera zona în care ruşii ar avea o eventualǎ influenţǎ şi ar mai tempera sadismul lui Bachar al-Assad“, conchide publicaţia franceză.