Siria: atrocităţile sunt acoperite
0China şi Rusia încurajează regimul sirian să continue masacrele. Evident, e o poziţie condamnabilă şi e puţin probabil ca Moscova ori Beijingul să câştige ceva din asta. Din contră.
În Europa, în Statele Unite, în Asia, dar şi în lumea arabă, reacţiile au fost la unison în acest weekend: nimeni nu a înţeles ori acceptat dublul veto de sâmbătă al ruşilor şi chinezilor la Consiliul de Securitate al ONU. Şi totuşi, nu era vorba decât de un text simbolic asupra situaţiei din Siria. ONU se limita să denunţe violenţele în represiunea pe care regimul lui Bashar al-Assad o foloseşte împotriva unei revolte populare tot mai extinse.
Ministrul francez de Externe, Alain Juppé, invoca recent câteva cifre; 6.000 de morţi, 15.000 de prizonieri, peste 15.000 de refugiaţi politic. În 11 luni. Fără a mai vorbi de practicarea torturii pe scară largă, cu o sălbăticie aparte. Cu câteva ore înainte de veto, regimul de la Damasc a tras cu artilerie grea asupra oraşului Homs (centrul ţării), unde câteva cartiere se află în mâinile rebelilor. Bilanţul aici este de peste 200 de morţi. Rezoluţia Consiliului de securitate ţinea cont de obiecţiile ruse şi chineze. Nu evoca în niciun fel necesitatea unei schimbări de regim, aşa cum cere Liga arabă. La fel, textul nu spunea nimic de vânzările de arme către Siria - Rusia îşi reînnoieşte contractele cu regimul Assad.
Ceilalţi 13 membri ai Consiliului au votat rezoluţia. Chiar şi India, Africa de Sud şi Pakistanul, care au rupt astfel frontul comun de la ONU al ţărilor emergente. Cedând cererilor Moscovei şi Beijingului pentru atenuarea textului iniţial, membrii CS contau pe un vot unanim. Sperau că vor avea o oarecare influenţă asupra Damascului, în sensul de a-l modera.
Rusia şi China nu au dorit asta însă. Stigmatizat în lumea arabă, dublul veto a putut fi interpretat într-un singur fel la Damasc: Beijingul şi Moscova „acoperă" represiunea. Rusia, veche aliată a familiei Al-Assad, are interese mari în Siria. Este o piaţa importantă pentru armele ruseşti, găzduieşte o bază rusească la Mediterană, la Tartus. China urmează poziţia Rusiei deoarece e ostilă oricărei acţiuni ce seamănă cu o ingerinţă în afacerile interne ale unei ţări.