Siria: armele chimice, învăluite în secret

Arsenalul chimic al Damascului este unul dintre cele mai mari din Orientul Mijlociu.

Regimul preşedintelui Bashar al-Assad a făcut valuri, luni, pe plan mondial, afirmând că va folosi armele chimice în caz de agresiune externă. Datele publice privind arsenalul chimic al Siriei sunt însă puţine deoarece Siria nu a semnat Convenţia Internaţională privind Armele Chimice. Totuşi, Damascul a semnat Protocolul de la Geneva care interzice iniţiativa folosirii armelor chimice şi biologice, dar nu interzice producerea, stocarea şi transferul acestora. Experţii au păreri diferite privind natura acestui arsenal pe care Damascul a recunoscut pentru prima dată, oficial, că îl are. Potrivit AP, acest arsenal este vechi de mai multe decenii şi e unul dintre cele mai mari din Orientul Mijlociu.

„Urmărim îndeaproape informaţiile despre Siria. Dar nu putem spune mai mult fără a trimite inspectori pe teren", a declarat Michael Luhan, purtător de cuvânt al Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice.

Sute de tone de agenţi chimici

Serviciile de informaţii au şi ele puţine de spus pe această temă. „Programul bine stabilit de arme chimice al Siriei include o rezervă de gaz nervos, care poate fi aruncat din avion sau folosit pe rachete balistice", a afirmat şeful Agenţiei de Informaţii pentru Apărare a SUA, Ronald Lee Burgess, în martie 2011, într-o declaraţie în faţa unui comitet al Senatului.

Siria deţine „sute de tone" de diferiţi agenţi chimici, potrivit lui Leonard Spector de la Centrul de Studii pentru Neproliferare al Institutului Monterey. „Gama de agenţi chimici ai Siriei este foarte robustă. Au reuşit să stăpânească sinteza compuşilor organofosforici, ultima, cea mai eficientă şi cea mai toxică generaţie de arme chimice", a spus el. Familia acestor compuşi conţine agenţii nervoşi sarin şi VX, ca şi agenţi mai vechi, cum ar fi gazul muştar, un amestec de dioxid de sulf şi etilenă.

Programul de arme chimice al Siriei a fost lansat în anii 1970 cu ajutorul Egiptului şi, mai târziu, al Uniunii Sovietice. În anii 1990, Rusia a dat o mână de ajutor, urmată de Iran, din 2005, potrivit organizaţiei independente Nuclear Threat Initiative (NTI). Programul de arme nucleare din Damasc pare a fi condus de Consiliul de Cercetare Ştinţifică, potrivit NTI.

Serviciul de Cercetare al Congresului American a citat informaţii care sugerează că producţia şi stocarea de gaz nervos şi gaz muştar sunt concentrate în şi în jurul oraşelor Al-Safira (la sud-est de Alep), Damasc, Hama, Homs şi Latakia.

Gazul nervos poate fi folosit pe rachete Scud, bombe aeriene şi obuze, potrivit unor informaţii citate de AP. Dar, conform NTI, nu există destule informaţii pentru a trage concluzii privind securitatea arsenalului chimic al Siriei.  

Rebelii acuză Damascul

Rebelii sirieni au acuzat marţi regimul preşedintelui Bashar al-Assad că a transferat arme chimice către aeroporturile de la frontieră. „Noi, în cadrul comandamentului comun al Armatei Siriene Libere (ASL) în interior, ştim perfect locul în care se află aceste arme şi poziţionarea lor şi dezvăluim că Assad a transferat aceste arme şi echipamente ce conţin componente chimice către aeroporturi de la frontieră", a declarat marţi ASL într-un comunicat.

Rusia a reamintit Siriei că a ratificat Protocolul de la Geneva, din 1925, care interzice utilizarea de arme chimice. „Dorim să subliniem că Siria s-a alăturat, în 1968, semnând Protocolul de la Geneva din 1925, care interzice utilizarea de gaze toxice sau alte tipuri de armament de acest fel", a comunicat Ministerul rus de Externe, îndemnând regimul de la Damasc să respecte angajamentele internaţionale.

"Au reuşit să stăpânească sinteza compuşilor organofosforici, cea mai eficientă generaţie de arme chimice.''
Leonard Spector  expert american