Schimbarea la faţă a extremei drepte

Populiştii se distanţează de trecut şi adoptă un discurs de respingere a islamului. Marine Le Pen (42 de ani) a preluat ieri conducerea Frontului Naţional din Franţa de la tatăl său, Jean-Marie Le Pen (82 de ani).

Marine Le Pen a câştigat alegerile interne organizate în oraşul Tours cu 67,65% din voturi, faţă de 32,35% cât a obţinut rivalul său, Bruno Gollnsich. După 40 de ani în care a condus partidul, Jean-Marie Le Pen îi predă ştafeta fiicei sale, care va candida la alegerile prezidenţiale din 2012.

Sondajele de opinie o creditează cu până la 18% din intenţiile de vot în primul tur al alegerilior prezidenţiale, iar Marine speră să reediteze performanţa tatălui său, care a intrat în al doilea tur de scrutin alături de Jacques Chirac, în 2002.

„N-am moştenit decât dificultăţi. Am moştenit o luptă", declara recent Marine Le Pen, care vrea să dea o nouă imagine şi un nou suflu Frontului Naţional.

Avocată de profesie, mamă a doi copii şi divorţată de două ori, fiica cea mică a lui Jean-Marie Le Pen cultivă imaginea unei femei moderne, spre nemulţumirea aripii catolice a formaţiunii. Noua lideră a extremei-drepte pune accentul pe laicitate şi promite să lupte împotriva „islamizării Franţei".

În discursurile sale, Marine Le Pen îi atacă pe „eurocraţii de la Bruxelles" şi îi prezintă pe imigranţi drept nişte persoane care profită de sistemul social francez.

Îndepărtare de retorica antisemită

„Asistăm la o tentativă a politicienilor de extremă-dreapta de a se distanţa de vechile retorici fasciste şi antisemite", este de părere Matthew Goodwin, analist la Chatham House. „Noua extremă-dreapta din Europa dezvoltă un discurs identitar cu caracter etnic pentru a se adapta la actualele probleme ale societăţii", observă şi Magali Balent, expert la Fundaţia Robert Schuman.

Analiştii consideră că retorica extremei-drepte privind imigranţii, musulmanii şi euroscepticismul nu poate fi atribuită crizei economice. „Discursul antiislamic a găsit teren fertil după sfârşitul Războiului Rece şi a fost revigorat după 11 septembrie 2001 şi atacurile din Londra şi Madrid", spune Balent.

„Este o mişcare identitară de reacţie la deschiderea frontierelor la nivel internaţional", explică expertul de la Robert Schuman. Un exemplu în acest sens este Uniunea Democratică de Centru din Elveţia.

Partidul populist şi-a consolidat poziţia câştigând referendumul împotriva construirii de minarete, în 2009, şi cel pentru expulzarea infractorilor străini, în 2010. Liderul populiştilor olandezi, care susţin guvernul minoritar, tocmai scrie o carte destinată publicului american despre cum poate fi combătut islamismul.

"Asistăm la o tentativă a politicienilor de extremă dreapta de a se distanţa de vechile retorici fasciste şi antisemite."
Matthew Goodwin
Chatham House

Fuziune cu proteste în Germania

Sărbătorirea fuziunii dintre partidele extremiste germane NPD (Partidul Naţional-Democrat din Germania) şi DVU (Uniunea Poporului German ) a fost perturbată sâmbătă de extremiştii de stânga. Aceştia au ieşit în număr mare - în jur de 6.000 - pe străzile din Magdeburg pentru a întrerupe o paradă la care participau circa 1.000 de extremişti de dreapta, notează „Financial Times Deutschland".

La Berlin, 450 de extremişti de stânga au încercat să împiedice delegaţia formată din 180 de membri ai NPD şi DVU să se adune pentru a pune la punct noua platformă politică. Altfel, fuziunea nu a stârnit prea mult discuţii în Germania, cele două formaţiuni fiind departe de succesul electoral al altor partide extremiste din Europa. Nici NPD şi nici DVU nu au reprezentanţi în Bundestag, ci doar la nivel de landuri.