Rex Tillerson: Statele Unite şi China cooperează la o strategie de capturare a arsenalului nuclear nord-coreean în cazul prăbuşirii regimului Kim Jong-un

În timpul unei conferinţe de securitate, săptămâna trecută, secretarul de Stat Rex Tillerson a recunoscut existenţa şi a oferit mici detalii cu privire la unele dintre planurile de urgenţă secrete ale armatei SUA: capturarea arsenalului nuclear nord-coreean la primele dovezi ale prăbuşirii regimului lui Kim Jong-un.

Deşii prăbuşirea regimului lui Kim Jong-un nu pare a fi eminentă, un astfel de scenariu posibil ar prezenta riscul ca ofiţerii armatei nord-coreene să decidă fie lansarea unei bombe nucleare împotriva Coreei de Sud sau a Japoniei, sau chiar să detoneze una în Coree de Nord pentru a face imposibilă o posibilă ocupaţie.

Diplomaţii americani încearcă de ani buni să deschidă această discuţie cu oficialii chinezi, în speranţa evitării unui conflict dintre trupele speciale americane ce ar executa această misiune - şi pentru care se antrenează de mai mulţi ani - şi armata Chinei care, cel mai probabil, ar invada Coreea de Nord într-un efort similar.

Conform oficialilor americani, Beijingul a refuzat aceste discuţii pentru a evita riscul ca acest secret să devină public, fapt ce ar diminua influenţa pe care China o are asupra liderului nord-coreean.

În acest context, declaraţiile lui Rex Tillerson cum că preşedintele Trump a oferit asigurări Chinei că forţele americane ce vor ajunge în Coreea de Nord într-un astfel de scenariu se vor retrage după dezactivarea arsenalului nuclear nord-coreean.

Rex Tillerson a afirmat că Statele Unite şi China „au purtat convorbiri cu privire la situaţia în care ceva s-ar întâmpla - ceva intern Coreei de Nord, nu ceva iniţiat din afară - în cazul unei instabilităţi, cel mai important lucru pentru noi este securizarea arsenalului lor nuclear”.

Acesta a adăugat că „au existat convorbiri cu China cu privire la modul în care acest lucru s-ar realiza”.

Acesta a reiterat asigurările cum că administraţia Trump nu urmăreşte „prăbuşirea regimului” sau „o unificare accelerată a Peninsulei Coreene”.

„Nu căutăm un motiv pentru a trimite forţele noastre militare la nord de zona demilitarizată”, a subliniat Tillerson, adăugând că „am purtat conversaţii cum că dacă ceva s-ar întâmpla şi ar trebui să trecem dincolo de această linie, le-am dat asigurări că ne vom retrage apoi la sud de paralela 38”. 

Cu alte cuvinte, susţine The New York Times, Statele Unite ar ceda teritoriul Coreei de Nord armatei Chinei, sau ar lăsa Beijingul şi Seulul să decidă de comun acord soarta celor 25 de milioane de nord-coreeni.

Conform unor foşti oficiali americani, aceste planuri de urgenţă pentru capturarea arsenalului nord-coreean au crescut în complexitate în ultimii ani, în principal datorită sporirii arsenalului nuclear al Phenianului - estimările departamentelor de informaţii ale armatei SUA punând numărul acestora la cca. 50.

Găsirea, dezarmarea şi transportarea în afara teritoriului nord-coreean ar reprezenta o misiune extrem de complicată în special în condiţiile în care trupele sud-coreene şi cele chineze cel mai probabil vor declanşa misiuni similare.

„Washingtonul trebuie să asume că în orice posibil conflict în Coree de Nord ce ar implica intervenţia trupelor americane pe o scară largă va declanşa o intervenţie militară semnificativă din partea Chinei”, a susţinut într-un recent articol Oriana Skylar Mastro, expertă în studii de securitate la Universitatea Georgetown şi consilieră a Centrului de Comandă a Pentagonului pentru zona de Pacific.

Dacă în trecut însă, opinia generală era că Beijingul ar interveni în sprijinul Phenianului, la fel cum a făcut-o în urmă cu 70 de ani, în prezent „armata Chinei asumă că intervenţia sa de această dată va fi împotriva, şi nu în susţinerea trupelor nord-coreene”, susţine prof. Oriana Mastro.

Analiza acesteia este împărtăşită tot mai mult şi de către experţii militari americani susţinută, cel puţin indirect, şi de către faptul că în sfera publică - în special în mediul academic - a început să existe dezbaterea unei astfel de strategii împreună cu Statele Unite. Menţionarea unui astfel de subiect ar fi fost interzisă în urmă cu doar câţiva ani.