Război sau pace? Un general român analizează riscul unui război devastator în Taiwan: „Încearcă tot felul de scenarii militare”

De rezultatul alegerilor care vor avea loc pe 13 ianuarie, în Taiwan, ar putea depinde în mare măsură pacea lumii. Generalul (r) Alexandru Grumaz analizează, exclusiv pentru „Adevărul”, alegerile și situația insulei pentru care există temeri că SUA și China ar putea declanșa un război nimicitor care să degenereze într-o conflagrație mondială

Taiwanul este cuprins de febra campaniei electorale, iar de rezultatul alegerilor care vor avea loc pe 13 ianuarie ar putea depinde liniștea lumii. Numeroși analiști au avertizat că China ar fi capabilă să invadeze insula, dacă alegerile nu vor fi câștigate de Ko Wen-je, liderul care susține reunificarea cu Beijingul.

Generalul (r) Alexandru Grumaz e absolvent al Universității de Apărare a SUA și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University, iar pentru o perioadă a fost consul general al României la Shanghai. Evident, generalul e un bun cunoscător al vieții politice și militare din SUA și China, țări în care a petrecut ani buni. În prezent, el este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.

„Adevărul” l-a provocat la o discuție pe marginea alegerilor din Taiwan și a riscului de a avea război în Marea Chinei de Sud.

Din start, generalul se arată optimist și nu crede că ne așteaptă un război, cel puțin în 2024, indiferent cine ar câștiga alegerile în Taiwan. În opinia sa, China are alte priorități, cel puțin pe moment, iar acestea țin de economie.

„Anul acesta nu va fi război. Deocamdată, China încercă tot felul de scenarii militare, prin exerciții, în jurul insulei inclusiv o blocadă navală care ar sufoca aprovizionarea insulei cu combustibili și materii prime necesare industriei. China are probleme economice. O creștere a economiei de 5% ar fi de așteptat în anul ce a trecut, în urma analizelor datelor publicate, dar sunt încă multe componente negative: cheltuielile guvernamentale, exporturile nete și investițiile în afaceri. Analizate global acestea duc la o creștere probabilă între 0-2,5% de la 15% în vremea de început a primei președinții a lui Xi”, spune generalul.

Cu toate acestea se aude de la Beijing în permanență zăngănit de arme și amenințări dure. În discursul de Anul Nou al conducătorului Chinei Xi Jinping a spus că „reunificarea patriei este o inevitabilitate istorică”. „Nimic nou sub soare!”, adaugă generalul, care face și o radiografie a „bătăliei” politice pentru Taiwan și a candidaților.

Cine e favorit

„Cât privește alegerile de la Taipei, analiza sondajelor și a celor trei prezentări de politică televizate, pe 20, 22 și 26 decembrie, ale candidaților la președinție, spun că pe primul loc este candidatul Partidului Democrat Progresist (DPP). Principalii concurenți la președinție sunt Lai Ching-te de la DPP, Hou Yu-ih de la partidul de opoziție, Kuomintang (KMT) și Ko Wen-je, președinte și fondator al Partidului Popular din Taiwan (TPP). Candidatul Lai Ching-te (DPP) continuă să fie lider în sondaje”, explică el.

În continuare, generalul amintește că sondajele de la toate organizațiile importante din Taiwan arată că Lai menține un avans de cel puțin trei puncte procentuale față de candidatul Kuomintang (KMT), Hou Yu-ih. De asemenea Lai are un avans față de candidatul pro-China al Partidului Popular din Taiwan (TPP) de aproape 10%.

Având în vedere că alegătorii se pregătesc să voteze pentru un nou lider în cadrul unor alegeri tripartite pe 13 ianuarie, politica taiwaneză s-a mutat în mod decisiv, și poate irevocabil, departe de China. Schimbarea stării de spirit este evidentă în sondajele de opinie publică – și chiar în campania Partidului Naționalist de opoziție sau Kuomintang, punctează generalul Grumaz.

„Lai, vicepreședintele Taiwanului, în vârstă de 64 de ani, este un apărător ferm al statutului de autoguvernare al insulei. Ziarul Global Times, administrat de statul chinez a cerut constant să fie urmărit penal în temeiul legilor anti-secesiune ale Beijingului. În timpul mandatului său ca premier al președintelui Tsai din 2017 până în 2019, Lai s-a descris ca fiind un „luptător pragmatic pentru independența Taiwanului”. Lai, un medic nefrolog cu studii la Harvard, dorește relații de prietenie cu China și vrea ca Taiwanul să se bucure de democrația de tip occidental. Nu vrea să fie dușmanul Beijingului. În campania actuală Lai a discutat rareori despre amenințările militare chineze. El a contracarat narațiunea KMT, încadrând alegerile ca fiind o alegere între democrație și autocrație”, detaliază el.

Prudența lui Lai și tupeul lui Hsiao

Pentru a atenua îngrijorarea cetățenilor că o altă administrație a DPP ar invita la un răspuns violent de la Beijing, Lai și-a moderat pozițiile pro-independență și a subliniat că va continua abordarea prudentă a lui Tsai față de relația dintre Taiwan și China. În schimb Lai, fost parlamentar și fost primar, și-a ales un partener de guvernare incomod pentru Beijing, Hsiao Bi-khim.

„Ea s-a născut în Japonia și a crescut în mare parte în SUA, cimentându-și legăturile cu cei mai puternici aliați ai Taiwanului, care sunt și cele mai dure relații diplomatice ale Chinei. China a numit-o Hsiao o «separatistă pentru independența Taiwanului». Beijingul l-a sancționat de două ori pe acest diplomat de renume și nu i-a permis să intre în China continentală. De asemenea, a interzis investitorilor și firmelor legate de ea să lucreze cu organizații de pe continent.”

Hsiao aduce o bogată experiență în politica externă pe biletului de campanie a lui Lai. În vârstă de 52 de ani, a fost reprezentantul Taiwanului în SUA în ultimii trei ani. A fost prima femeie care a preluat acest rol, amintește generalul Grumaz.

„Când vine vorba de operațiuni de stat, ea se numește «pisica războinică» - o replică la stilul de diplomație combativ, pe care Beijingul l-a încurajat, acela de «lup războinic». «Pisicile sunt mult mai iubitoare decât lupii. În diplomație, este vorba despre a-ți face prieteni» a spus ea pentru The Economist luna trecută”, e portretul creionat de general.

Cine ar fi omul Beijingului

În luptă se află alți doi candidați, fiecare cu șansele sale. Dintre ei, Ko Wen-je este cel mai apropiat de Beijing.

„Candidatul opoziției Hou Yu-ih fost șef al poliției s-a orientat către politică în 2010 și a devenit primar al Noului Taipei în 2018, cel mai populat oraș din Taiwan. El este președintele partidului Kuomintang (KMT) și se opune independenței Taiwanului, dar a evitat în mare măsură să-și exprime poziția față de China în această campanie. Ko Wen-je al treilea candidat este un bine-cunoscut comentator politic și odinioară lider al Partidului Nou de Dreapta. El este un susținător de lungă durată și deschis al «reunificării» dintre Taiwan și China, subliniind în mod repetat că «cele două părți ale strâmtorii Taiwan sunt o singură familie», – deși a spus recent că acest lucru nu ar fi principalul obiectiv al său”, mai arată generalul Grumaz.

Taiwanul, în centrul discuțiilor Biden -Xi

Alegerile din Taiwan și situația insulei au fost în centrul discuțiilor destul de complicate dintre Biden și Xi la întâlnirea lor de la San Francisco din toamna lui 2023.

„O concluzie care să ne facă să înțelegem starea actuală a populației este că: în timp ce taiwanezii trăiesc sub o amenințare militară chineză constantă de câteva decenii, presiunea persistentă a Beijingului devenind o pacoste care provoacă resentimente, narațiunea «război și pace» încă nu a rezonat în rândul alegătorilor. Acest lucru nu înseamnă că cetățenii din Taiwan nu sunt îngrijorați de amenințarea Chinei. Dar «problemele de buzunar»– inclusiv salariile stagnante, lipsa de locuințe la prețuri accesibile, serviciile de proastă calitate și perspectivele slabe de carieră – par să atragă mai multă atenție, în special în rândul generației mai tinere”, consideră generalul.

În opinia sa, următorul președinte al Taiwanului este probabil să modeleze evenimentele mai puțin prin măsuri proactive decât prin răspunsul său la circumstanțe pe care nu le poate dicta: o criză, cum ar fi o manevră militară greșită, sau, mai larg, politica internă a Chinei, puterea sa militară și, în mod critic, relațiile sale cu Washingtonul.