Prinşi într-o lume a restricţiilor: muncile neobişnuite ale palestinienilor din Gaza

Rata şomajului în Fâşia Gaza, populată de aproximativ 1,6 milioane de palestinieni, este estimată la 28%, ceea ce transformă contrabanda în una dintre puţinele ocupaţii care asigură un venit stabil.

Jurnaliştii de la ţinta bombardamentelor israeliene cu doar o lună în urmă.

Muhammad are doar 18 ani, dar de patru ani lucrează într-un loc în care mulţi tineri au fost îngropaţi de vii: în tunelurile pentru contrabandă de sub graniţa dintre Gaza şi Egipt, unde sapă şi transportă încărcături foarte grele.

„Nimeni nu ar trebui să facă asta. Aţi văzut vreodată pe cineva care să-şi sape propriul mormânt? În timp ce sapi, tunelul se poate prăbuşi în orice moment peste tine”, spune tânărul. Îşi urăşte slujba, dar nu are de ales: tatăl său suferă de dureri mari de spate, astfel că Muhammad este principalul sprijin al unei familii care numără opt membri.

Tunelurile prin care se desfăşoară contrabanda s-au extins din 2007, de când Israelul a impus blocada împreună cu Egipt, după ce Hamas a venit la putere în Gaza.

Deşi restricţiile de călătorie pentru persoanele care traversează frontiera Rafah au devenit mai flexibile în 2011, transportul de mărfuri în Gaza rămâne blocat. Toate materialele de construcţie trebuie introduse ilegal pentru că Israelul se teme că Hamas le-ar putea folosi pentru infrastructura militară. Permis a fost doar transportul de alimente şi mărfuri de consum din Israel, deşi acestea sunt mai ieftine atunci când sunt aduse din Egipt prin tuneluri, dezvăluie BBC.

Turele lui Muhammad durează 12 de ore, cu o pauză de doar jumătate de oră. Munca este atât de obositoare, încât a început să ia calmante de care a devenit dependent, la fel ca mulţi alţi muncitori din tunel.

„Nu mai mâncam şi nici nu mai beam lichide”, povesteşte el. „Tot ce voiam să fac era să iau calmante şi să lucrez. Iar atunci când nu mai dădea rezultate atât de bune, am crescut doza. Apoi, într-o zi, mi-am pierdut cunoştinţa şi m-am prăbuşit în tunel în timp ce căram un sac mare cu făină. Acela a fost momentul în care am decis să renunţ la pastile“.

Muhammad îşi aminteşte că timp de două luni de la acel incident, abia dacă a dormit sau a vorbit cu cineva. El recunoaşte că a încercat chiar să se sinucidă. Acum se simte mai bine, dar îşi doreşte un alt loc de muncă. Speră să fie respectată promisiunea de deschidere a punctelor de trecere şi de uşurare a libertăţii de circulaţie, care a fost făcută în acordul de încetare a focului, ce a pus capăt conflictului de luna trecută.

Singura femeie din flota de pescuit

Între timp, la capătul opus al Fâşiei Gaza, la 35 de kilometri distanţă, în portul din oraşul Gaza, o altă tânără de 18 ani se pregăteşte pentru o zi grea. Madeline Kullab este singura femeie care face parte dintr-o flotă de pescuit în apele din interiorul blocadei israeliene.

Ea merge pe mare aproape în fiecare zi de când avea14 ani, în ciuda încercărilor poliţiei din Gaza (conduse de mişcarea islamistă Hamas) de a o opri să lucreze într-o industrie destinată bărbaţilor.

Pentru ea, încetarea bombardamentelor palestiniene a adus deja un mic beneficiu. Înainte, Israelul permitea bărcilor de pescuit din Gaza să avanseze aproximativ cinci kilometri în larg. Acum, limita a fost prelungită la zece kilometri. Dar Madeline nu este impresionată: „Într-adevăr, captura a crescut, dar într-o săptămână sau două, peştele aflat în noul spaţiu câştigat va fi deja pescuit, iar prada se va afla, din nou, dincolo de limită”.

Acum, principala ei preocupare este să repare acoperişul casei ei din tabăra de refugiaţi din Jabaliya, care s-a deteriorat în urma atacurilor cu rachete israeliene de luna trecută. „Suntem foarte aproape de obiectivele militare, astfel că au existat o mulţime de atacuri pe aici“, spune ea.

Spre deosebire de Muhammad, Madeline îşi iubeşte slujba, dar este convinsă că va continua să trăiască într-o stare de alertă continuă.

„Tot ce ştiu este că ne-am născut într-un război, trăim într-un război şi vom muri în război“, a adăugat ea.

Nici Muhammad nu este mai optimist. „Sper că tunelurile se vor închide şi sper că vor exista locuri de muncă. Dar, după cum vedeţi, nimic nu s-a schimbat. Încă nu am câştigat“.