Povestea coreeanului din Sud care a luptat şi a spionat pentru Nord: „Ţin mai mult la ideologie decât la viaţă“

Coreeanul Seo Ok-ryol s-a născut acum 90 de ani în Sud, dar a luptat şi a spionat pentru Nord. După 30 de ani de închisoare şi două condamnări la moarte, mai are singură dorinţă: să se întoarcă acasă. Iar acasă pentru el înseamnă Coreea de Nord, unde are o soţie şi doi copii. Este povestea unui om care simbolizează divizarea Peninsulei Coreene.

Ajuns la 90 de ani, fostul spion se poate mişca doar cu ajutorul unui baston. Cu toate acestea, este lucid, are o stare de spirit bună şi mişcări agresive din când în când.

„Nu am făcut nimic rău, doar îmi iubesc patria-mamă“, se apără el în interviul oferit AFP, de altfel primul pentru presa internaţională.

În prezent, patria-mamă a lui Seo Ok-ryol este separată de-a lungul paralelei 38 între o parte democrată (sud) şi o parte comunistă (nord), o rămăşiţă a Războiului Rece.

După un summit istoric între cele două Corei din 2000, Seulul a trimis în Nord aproximativ 60 de foşti deţinuţi, majoritatea soldaţi sau spioni. Dar Seo, care a semnat o promisiune de fidelitate faţă de Seul pentru a ieşi din închisoare, nu a putut beneficia de acest program.

Născut pe o insulă din sudul Peninsulei Coreene, Seo Ok-ryol a devenit comunist pe vremea studenţiei, la  Universitatea Korea din Seul. În timpul războiului din 1950-1953, a luptat de partea Nordului şi s-a retras pe măsura înaintării trupelor SUA-ONU.

Otrava nefolosită

Ulterior, s-a înscris în Partidul Muncitorilor, aflat şi astăzi la putere în Coreea de Nord, şi s-a angajat ca profesor la Phenian. De aici a fost recrutat în 1961 şi iniţiat în tainele spionajului.

„Am fost nevoit să plec fără a-i spune la revedere soţiei“, îşi aduce aminte el.

Trimis în Sud pentru a recruta un oficial guvernamental de rang înalt al cărui frate a dezertat în Nord, el a reuşit să depăşească ilegal frontiera traversând înot râul Yeomhwa.

S-a reîntâlnit cu părinţii şi fraţii săi, dar nu şi-a înduplecat ţinta. „Fratele meu este mort pentru mine. Le-am spus autorităţilor că a murit în timpul războiului“, i-a răspuns cel care trebuia să-l recruteze pentru regimul comunist de la Phenian. Acesta din urmă nu l-a denunţat, mai ales că risca la rândul lui ani grei de închisoare pentru contacte cu nord-coreeni.

Seo a aşteptat timp de o lună un semn pentru a se întoarce în Nord. Când a venit, a întârziat la locul stabilit pentru recuperare. Nu s-a dat bătut şi a încercat să depăşească frontiera înot, dar curentul l-a readus în Sud. De această dată nu a mai scăpat. A fost prins şi băgat la închisoare, unde a stat timp de 30 de ani.

„Fiind spion, trebuia să mă sinucid cu o capsulă cu otravă sau cu arma din dotare. Dar nu am avut timp“, spune el.

Seo Ok-ryol, pe o stradă din Gwangju FOTO AFP

O casă în schimbul vieţii

A fost bătut, forţat să stea treaz, lipsit de mâncare şi ameninţat cu moartea, dar nu a cedat. Chiar a supravieţuit la două condamnări la moarte pentru spionaj.

Prima pedeapsă cu moartea a fost comutată în 1963 pe motivul că era novice în spionaj şi nu şi-a dus până la capăt misiunea. Zece ani mai târziu, a primit o nouă condamnare la moarte, de această dată pentru că a încercat să convertească un deţinut la comunism.

„Am auzit cuvintele «pedeapsa cu moartea» de şase ori din gura procurorilor şi judecătorilor. Mama mea a leşinat de câteva rânduri“, îşi mai aduce aminte fostul spion.

Pentru a-şi salva de la moarte fiul, părinţii au vândut casa. Ei au murit înainte de eliberarea lui.

La mijlocul anilor 1970, politica de reeducare a prizonierilor nord-coreeni era la apogeu în Coreea de Sud. Foştii deţinuţi vorbesc despre bătăi crunte, simularea înecului, celule minuscule de izolare.

Dar Seo spune că a rezistat chiar şi după ce i s-a infectat ochiul stâng. „Mi-au spus să mă convertesc, mi-au promis tratament medical. Am refuzat, le-am răspuns că nu pot să renunţ la crezul meu politic în schimbul un ochi“.

El l-a pierdut pentru totdeauna, dar nu pare afectat: „Ţin mai mult la ideologie decât la viaţă“.