Pe cine contează Mubarak

Pentru mulţi, chiar şi pentru egipteni, este destul de dificil de prognozat cum se vor desfăşura lucrurile în ţară şi care va fi deznodământul.

Preşedintele egiptean Hosni Mubarak l-a numit în postul de vicepreşedinte, funcţie nou înfiinţată, pe Omar Suleiman, fost şef al serviciilor secrete.

Mişcarea aceasta a fost făcută nu pentru că Suleiman nu avea nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în stradă, ci pentru că ştie mai bine ca oricine tot ce mişcă în rândul armatei egiptene. Generalul Suleiman este militar de carieră şi cunoaşte  în amănunţime biografiile fiecărui ofiţer, ştie cine este loial regimului şi cine nu. Aceasta reprezintă o pârghie importantă pentru oricine doreşte să controleze dictatura militară închisă din Egipt.

Pentru mulţi, chiar şi pentru egipteni, este destul de dificil de prognozat cum se vor desfăşura lucrurile în ţară şi care va fi deznodământul . Cine a acordat puţină atenţie regimului din Egipt este la curent cu faptul că generalii care au arătat cel mai mic semn de independenţă sau de răzvrătire au fost rapid îndepărtaţi. Nu este de mirare atunci că nicio agenţie de informaţii din lume nu a prea reuşit să penetreze această dictatură militară, şi nu sunt pe cale să o facă nici acum. (A se vedea modul cum Obama a fost forţat să stea pe tuşă în timpul turbulenţelor din Egipt).

Este de presupus că Sulei-man şi-a consumat 80 la sută din timpul său monitorizării ofiţerilor care ar fi putut să comploteze pentru a organiza o lovitură de stat. Mai mult ca sigur că le-a ascultat telefoanele, ştia cine are datorii, cine a călătorit în afară şi cine nu, cine a dat sau a luat mită. Din anii 1950, Egiptul a fost constant sub o ameninţare islamistă, dar Sulei-man şi predecesorii săi au ştiut tot timpul că aceasta reprezenta doar o ciupitură de purice în comparaţie cu ameninţarea unei lovituri de stat militare. Într-o ţară precum Egiptul este nevoie de o companie de tancuri pentru a înconjura palatul prezidenţial şi a schimba regimul.

De cealaltă parte, ofiţerii egipteni ştiu exact cât de vulnerabili sunt într-un sistem ca acesta. De aceea este greu de crezut că ar vorbi deschis către alţi camarazi care ar putea foarte bine să meargă şi să-i toarne la Suleiman. De asemenea, ei evită să aibă contacte cu diplomaţii străini. Pariurile care se fac acum vizează soarta comandantului-şef al Egiptului. Statele Unite sunt în faţa unei decizii grele: să-i retragă sau nu sprijinul preşedintelui Hosni Mubarak, în timp ce anxietatea Israelului creşte, pe fondul protestelor egiptenilor. 

„Time“ (SUA) 30 ianuarie 2011