Oraşul aproape părăsit din Japonia care s-a transformat într-un laborator de cercetare a OZN-urilor

Un mic oraş din Japonia, unde n-au mai rămas decât circa 1900 de locuitori, ascunde sub liniştea sa o curiozitate nestăvilită pentru OZN-uri.

Iino din prefectura Fukushima pare să-şi bazeze vitalitatea pe poveştile despre OZN-uri concentrate în jurul muntelui în formă de piramidă Senganmori, care ar fi un loc unde au poposit sau au apărut creaturi extraterestre şi farfurii zburătoare datorită câmpului său magnetic puternic. Fiinţele extraterestre ar fi construit o bază aeriană sub munte, spun istoriile vehiculate de-a lungul timpului ca o explicaţie a formei ciudate a muntelui şi formaţiunilor de pietre din jurul său.

Zvonurile despre extratereştri s-au intensificat după ce lino, ca multe alte oraşe rurale au început să fie părăsite, mai ales de frica radiaţiilor după cutremurul devastator din 2011 ce a fost urmat de tsunami şi accidente nucleare la centralele de la Fukushima.

În oraş se află un muzeu şi un centru de cercetare a fenomenelor aeriene neidentificate, ultimul inaugurat în 2021.

Oriunde în oraşul mai mult pustiu, în vitrinele unor magazine demult închise sau în cele unde încă se vând suveniruri se poate găsi o mascotă - un extraterestru de culoare albă într-o farfurie zburătoare aurie. Chiar şi un preparat popular, ramen, este servit într-un bol confecţionat din pietre care ar avea puterea să atragă vizitatorii extratereştri.

Iino este cunoscut încă din anii 1970  pentru mărturiile locuitorilor privind observări ale fiinţelor extraterestre sau ale unor aparate de zbor misterioase.

Tsugio Kinoshita, cercetător în domeniul OZN-urilor, povesteşte că a văzut prima oară un OZN în 1972, când avea 25 de ani - el şi prietenii săi se aflau într-o drumeţie pe un munte din prefectura Fukushima când în faţă le-a apărut brusc un obiect - acesta a plutit în faţa lor câteva clipe înainte să se mişte, să staţioneze şi apoi să dispară dintr-odată.

Laboratorul de cercetare a OZN-urilor din Lino, unde Kinoshita este acum cercetător, s-a deschis în vara anului trecut şi este singurul de acest gen din Japonia. În 2020, Japonia a lansat protocoale pentru studierea fenomenelor aeriene neidentificate.

Kinoshita are convingerea că extratereştrii au încercat să-i atragă atenţia asupra existenţei lor. Creaturile şi-ar fi găsit un loc privilegiat de apariţie în jurul Muntelui Senganmori, a cărui formă piramidală a atras fascinaţia localnicilor.

Poveştile s-au înteţit mai ales după ce localnicii au început să plece din oraş după cutremurul din Tohoku care a făcut peste 18.000 de victime.

„Oamenii cu copii şi familie au părăsit prefectura. Ei nu se mai întorc. Au trecut 10 ani, dar ei nu mai au de gând să revină”, a declarat pentru VICE directorul laboratorului din Iino, Toshio Kanno.

Cât despre Kinoshita, acesta şi-a dedicat viaţa muncii de cercetare şi documentării apariţiilor extraterestre din Japonia şi din lume. Este cel care înregistrează meticulos mărturiile localnicilor sau persoanelor care pretind că au observat fenomene inexplicabile.

„Nu resping poveştile oamenilor. Mai întâi ascult ce au de spus, apoi extrag concluziile şi, în cele din urmă, transcriu. Pun totul într-un ziar”.

„Cel mai important obiectiv este colectarea imaginilor şi a înregistrărilor video” referitoare la aceste obiecte, explică şi Kanno, directorul laboratorului, ce se declară convins că aceste informaţii ar putea deveni dovezi ale existenţei extratereştilor.

„Sunt convins că în acest univers vast mai există un soi de creatură în afară de noi, una care nu-şi duce existenţa pe Pământ”, spune Kanno, care speră că va veni o zi în care să vadă şi el o navă extraterestră.

Centrul de cercetare acceptă mărturii din străinătate despre viaţa extraterestră pe care ulterior le investighează inclusiv prin contactarea surselor.

Arhivele centrului sunt în posesia a 935 de copii ale raporturilor CIA declasificate recent, care au făcut parte din colecţia faimosului cercetător în domeniul OZN-urilor Kinichi Arai, fondatorul  Asociaţiei japoneze de Cercetare a Farfuriilor Zburătoare (1955), care a murit în 2002.

Muzeul „Fureaikan” al OZN-urilor din districtul Iinomachi, şi-a deschis porţile în 1992 şi are cea mai bogată colecţie de materiale despre OZN-uri din Japonia.

Kanno e de părere că dintre toate documentele din arhiva centrului rapoartele declasificate ale CIA conţin cele mai grăitoare dovezi ale unor aparate de zbor care nu au la bord piloţi umani.

În rapoartele CIA publicate recent de SUA sunt documentate obiecte zburătoare observate de piloţidin forţele armate pe parcursul a două decenii. Înregistrări video din anii 2014 şi 2015 ar capta aparate de zbor deplasându-se la viteze hipersonice fără o sursă evidentă de propulsie.

Japonia are însă propria istorie îndelungată de întâlniri cu cel puţin precursoare ale farfuriilor zburătoare, descrise prima dată de un american în 1947 - exemplul de referinţă este legenda din 1803 a unei femei palide ce a ieşit dintr-o navă rotundă (având o asemănare uimitoare cu imaginile despre farfurii zburătoare) eşuată pe un ţărm, în prefectura  Hitachi (acum Ibaraki), ţinând în mână o cutie şi incapabilă să comunice

Fosta primă doamnă a Japoniei, Miyuki Hatoyama, a povestit că ar fi fost răpită de extratereştri care ar fi dus-o într-o farfurie zburătoare de formă triunghiulară . Într-o carte pe care a publicat-o în 2008, Hatoyama a scris: „În timp ce corpul meu dormea, cred că sufletul meu a călărit pe un OZN în formă triunghiulară şi a mers pe Venus”. 

Kanno, directorul laboratorului OZN, a spus că aproximativ jumătate dintre vizitatorii centrului sunt turişti.  El spune că acest interes al oamenilor pentru OZN-uri este benefic pentru oraşul ce are nevoie de revitalizare.

„Este un univers mare, de aceea există o mulţime de moduri de a privi ceva. Cred că este foarte important să ai vise”, a spus el.