ONU are informații convingătoare că Hamas a comis violuri și violențe sexuale asupra ostaticilor israelieni

Există „motive întemeiate pentru a crede” că victimele atacului Hamas din 7 octombrie au fost violate, la fel şi unii ostatici deţinuţi în Gaza, potrivit unui raport al ONU publicat luni, care nu precizează numărul acestor violenţe sexuale, informează AFP, preluat de Agerpres.

În timp ce Naţiunile Unite au fost criticate pentru că au reacţionat prea lent la violurile şi violenţele sexuale de care Israelul acuză Hamas că le-a comis pe 7 octombrie, reprezentanta specială a ONU asupra violenţelor sexuale în timpul conflictelor, Pramila Patten, însoţită de experţi, s-a deplasat la începutul lui februarie timp de două săptămâni şi jumătate în Israel şi în Cisiordania.

Pe baza informaţiilor adunate „de la surse multiple şi independente, există motive întemeiate pentru a crede că violenţe sexuale legate de conflict au avut loc în timpul atacului din 7 octombrie în mai multe locuri la periferia Fâşiei Gaza, inclusiv violuri şi violuri în grup, în cel puţin trei locuri", printre care cel unde s-a desfăşurat festivalul Nova, arată raportul.

În pofida apelurilor lansate pentru ca victimele violenţelor sexuale să vină să depună mărturie, niciuna dintre ele nu s-a prezentat. Membrii misiunii au discutat însă cu supravieţuitori şi martori ai atacurilor din 7 octombrie şi cu membri ai serviciilor de sănătate, şi au vizionat 5.000 de fotografii şi 50 de ore de imagini cu atacurile Hamas.

Totodată, au putut discuta cu unii dintre ostaticii eliberaţi şi aduna „informaţii clare şi convingătoare că unii au suferit diverse forme de violenţe sexuale legate de conflict, inclusiv viol şi tortură sexualizată, precum şi tratamente crude, inumane şi degradante sexualizate", a subliniat Pramila Patten în timpul unei conferinţe de presă.

„Avem motive întemeiate pentru a crede că astfel de violenţe sunt încă în curs”, a adăugat ea.

Circa 250 de persoane au fost răpite şi duse în Gaza în timpul atacului fără precedent al Hamas pe 7 octombrie în Israel, care a dus la moartea a 1.160 de persoane, majoritatea civili.

Potrivit autorităţilor israeliene, 130 de ostatici sunt în continuare în Gaza, dintre care 31 sunt morţi. Alţi circa o sută au fost eliberaţi în schimbul a 240 de prizonieri palestinieni deţinuţi de Israel, în timpul unui armistiţiu în noiembrie.

Chiar înainte de publicarea raportului, care a fost anunţat pentru lunea aceasta, ministrul israelian al afacerilor externe a acuzat ONU că vrea să „treacă sub tăcere raportul” şi a anunţat că îşi recheamă ambasadorul de la ONU pentru consultări.

Misiunea ONU, dată fiind durata scurtă a acesteia, nu a avut posibilitatea de a stabili „prevalenţa” violenţelor sexuale în timpul atacurilor din 7 octombrie.

În acest context, raportul îndeamnă autorităţile israeliene "să permită accesul" unei misiuni a Înaltului Comisariat al ONU pentru drepturile omului şi a Comisiei de anchetă independente pe teritoriile palestiniene, pentru a desfăşura „anchete depline asupra tuturor acuzaţiilor de violuri, a completa şi a aprofunda" rezultatele acestei misiuni conduse de Pramila Patten.

Printre dificultăţile întâmpinate, raportul evocă în special „lipsa de încredere a supravieţuitorilor atacurilor din 7 octombrie şi a familiilor ostaticilor faţă de instituţiile naţionale şi internaţionale, printre care ONU", precum şi „absenţa de dovezi medico-legale exhaustive".

„Veritabila prevalenţă a violenţelor sexuale în timpul atacurilor din 7 octombrie (...) ar putea lua luni de zile şi chiar ani ca să fie dezvăluită şi ar putea să nu fie niciodată cunoscută cu adevărat", conchide raportul.

Echipa Patten a vizitat, de asemenea, Cisiordania pentru a discuta cu autoritățile palestiniene, cu grupurile pentru drepturile omului și cu unii deținuți eliberați despre acuzațiile de agresiune sexuală asupra palestinienilor din taberele de detenție israeliene.

Acuzațiile au fost formulate pentru prima dată luna trecută de un grup de experți ai ONU, care au declarat că există „acuzații credibile” de abuz sexual.

Raportul lui Patten a constatat că nu au existat cazuri de presupus viol, ci acuzații de alte forme de agresiune, între care „percheziții corporale invazive ale deținuților, presupunând  atingerea zonelor intime și dezvăluirea cu forța a femeilor care poartă hijab; bătăi, inclusiv în zonele genitale; amenințări de viol împotriva femeilor și amenințări de viol împotriva membrilor de sex feminin ai familiei (soții, surori, fiice) în cazul bărbaților".