Obama: retorică şi realitate

Primul discurs al lui Obama despre Starea Uniunii a satisfăcut cerinţa constituţională ca preşedintele să recomande Congresului „acele măsuri pe care le consideră necesare şi oportune”.

De asemenea, a satisfăcut aşteptările actuale privind acest fel de discursuri, şi anume că ele sunt exerciţii de retorică şi de actorie politică. Ceea ce pare însă puţin probabil este ca el să genereze susţinere în Congres şi în ţară pentru ceea ce, până recent, era cea mai mare prioritate a preşedintelui. 

Discursul lui Obama a fost un amalgam de limbaj cu adevărat mobilizator, empatie (mai ales faţă de şomeri) şi o listă lungă de proiecte legislative pe care le-ar dori adoptate.  Deşi suntem de acord cu multe dintre iniţiativele sale - am fost mulţumiţi, de exemplu, de faptul că a cerut abolirea politicii privind secretul homosexualităţii în armată  - este evident că acele promisiuni nu pot fi respectate într-un Washington care nu a putut cădea de acord nici măcar asupra unui singur mare proiect în acest an. 

Obama nu a mai vorbit prea mult de reforma sănătăţii, menţionând-o abia după prima jumătate de oră de discurs. În schimb, s-a concentrat asupra zonelor în care consilierii săi par a crede că a pierdut din elan.  A subliniat problema joburilor şi a economiei şi greutăţile americanilor din clasa de mijloc. A recunoscut unii paşi greşiţi din punct de vedere politic în primul an al mandatului şi a continuat îndemnurile sale elocvente la cooperare politică în cadrul Capitoliului. 

Ca să fim cinstiţi, când a ajuns până la urmă la sănătate, nu se poate spune că a dat înapoi. El a explicat metodic audienţei raţiunea reformei,  promiţând că nu va abandona această problemă şi îndemnând Congresul să nu facă nici el acest lucru. Nu a menţionat însă că, de fapt, abandonul a devenit din ce în ce mai atractiv pentru democraţi după victoria republicanului Scott Brown la alegerile din Massachusetts.

Preşedintele a mai semnalat că este deschis unor noi idei - pe care oponenţii săi le pot privi ca pe o capitulare.

Dacă reforma sănătăţii va trebui resuscitată, acest lucru va necesita depăşirea convingerii că, după momentul Massachusetts, cu cât mai puţin se vorbeşte despre reforma sănătăţii, cu atât mai bine.

„Los Angeles Times" l-a susţinut pe Obama şi, în general, am fost mulţumiţi de performanţa lui de până acum. Nu credem că este vina lui că a pierdut cel de‑al 60-lea vot sau că republicanii au fost neîndurător de partizani. Am găsit discursul lui mişcător şi chiar mobilizator. Dar acum aşteptăm să vedem care va fi efectul la Washington.