O renaştere a fraternităţii şi a angajamentului reciproc
0Israelul n-a fost niciodată un stat egalitar. Dar în epoca lui de glorie a fost mai egalitar decât majoritatea statelor din lume.
Sărăcia nu era lucie, bogăţia nu era ostentativă, responsabilitatea socială faţă de săraci manifestându-se atât la nivel economic, cât şi pe plan emoţional. În Israelul de odinioară, cei care lucrau - şi aproape toate femeile şi toţi bărbaţii munceau din greu -îşi câştigau o existenţă modestă, dar respectabilă. Noii imigranţii, refugiaţii, cei adăpostiţi în taberele de imigranţi beneficiau de educaţie în sistem public, de servicii medicale şi de locuinţe. Tânărul şi săracul Israel se pricepea la antreprenoriatul social.
Dar în ultimii 30 de ani toate acestea s-au dus pe apa sâmbetei, pentru că guvernele din marile capitale au încurajat folosirea legilor junglei în economie, pe ideea „înşfacă ce poţi". Valul de proteste de pe străzile şi din pieţele Israelului de azi nu mai sunt de mult doar o demonstraţie împotriva dificultăţilor legate de locuinţe. Indignarea stârnită de indiferenţa guvernului la suferinţele oamenilor, de atitudinea duplicitară faţă de angajaţi şi distrugerea solidarităţii sociale sunt motorul acestui val de opoziţie.
Protestatarii care şi-au pus corturile în oraşele din Israel sunt o privelişte profund înduioşătoare, ca şi medicii ieşiţi la demonstraţii de dragul pacienţilor, ca şi celelalte proteste de stradă şi alte manifestări în masă. Toate acestea sunt ele însele o renaştere încântătoare a fraternităţii şi a angajamentului reciproc. În definitiv, chiar înainte de a cere „dreptate socială!" şi „jos guvernul!", protestatarii spun „Suntem fraţi".
Resursele necesare pentru instaurarea justiţiei sociale în Israel se află în trei locuri. În primul rând, în miliardele pe care Israelul le-a investit în colonii, cea mai mare greşeală din istoria acestui stat, ca şi cea mai mare nedreptate. În al doilea rând, în sumele exorbitante furnizate şcolilor talmudice ultraortodoxe, în care sunt educate generaţii de pierde-vară ignoranţi, plini de dispreţ pentru stat, pentru cetăţenii lui şi pentru realitatea secolului XXI. În al treilea rând, acesta fiind poate cel mai important lucru, sprijinul pătimaş acordat Guvernului Netanyahu şi predecesorilor lui pentru desfrânata îmbogăţire a magnaţilor de diverse feluri şi a acoliţilor acestora, pe cheltuiala clasei de mijloc şi a săracilor. Să nu uităm de unde vine abundenţa care se abate asupra aşezărilor, în şcolile talmudice şi în conturile magnaţilor. Vine din truda şi din talentul a milioane de israeliţi, care duc pe umeri povara unei minuni economice unice: un stat sărac în resurse naturale (încă n-am început să punem la socoteală gazele naturale) şi bogat în resurse umane.
Aceste demonstraţii n-au fost generate nici de partide, nici organizaţiile protestatare de tradiţie. Ele sunt rodul devotamentului şi al entuziasmului a sute şi mii de tineri cărora li s-au alăturat cei mai valoroşi oameni din ţară. E cu adevărat emoţionant să vezi demonstranţi cu state vechi, din toate generaţiile, oameni care sunt, de ani buni, un glas ce strigă în pustie, petrecând timp în corturile tinerilor care conduc înţelept noile proteste. Cei ca mine, care au protestat ani întregi împotriva politicii duse de guvernele Israelului, îmbrăţişează cu dragoste şi uimire această nouă generaţie, care le întrece pe cele anterioare. copyright © Amos Oz