„O nouă formă de colonizare“: terenurile cumpărate în ţările sărace
0În ultimul deceniu, şi mai ales în ultimii patru ani, naţiunile prospere au încercat să obţină terenuri la preţuri mici în ţările aflate în curs de dezvoltare, pentru a crea ferme industriale şi pentru a exporta apoi produsele obţinute în schimbul profitului.
În 2010, un afacerist de pe Wall Street a pus ochii pe un teren fertil de 400.000 de hectare din partea de sud a Sudanului, o zonă măcinată de război. Această regiune a ţării africane şi-a proclamat în 2011 independenţa sub numele de Sudanul de Sud.
Investitorul, care şi-a propus să profite de pe urma dezvoltării şi a exportului de produse agricole, s-a lăudat că instabilitatea regiunii a jucat un rol principal în decizia sa. „Asta este Africa. Întregul loc pare un mare clan mafiot al cărui conducător sunt eu“, a declarat el pentru revista „Rolling Stone“.
Mai mult de 60% din preluările acestor terenuri de investitori din ţările bogate au loc în zonele care se confruntă cu foametea, potrivit grupului internaţional anti-foamete Oxfam.
Terenurile arabile din ţările sărace au devenit mai atractive pentru investitorii din statele bogate pe fondul secetei, a creşterii populaţiei şi a preţurilor la alimente şi la combustibil, a remarcat publicaţia americană „Mother Jones“.
Prin urmare, investitori din Statele Unite, Regatul Unit sau din China au preluat terenuri străine în „rate alarmante“, într-un proces considerat a fi „o o nouă formă de colonizare“, într-un studiu recent al revistei ştiinţifice „Proceedings of the National Academy of Sciences“.
Potrivit studiului, prin acest fenomen au fost preluate peste 82 de milioane de hectare începând cu 2002, iar cele mai multe achiziţii au avut loc după 2008. Regatul Unit a cumpărat cele mai multe terenuri (4,5 milioane de hectare), pe următoarele patru locuri aflându-se Statele Unite ale Americii (3,6 milioane hectare), China (3,4 milioane hectare), Emiratele Arabe (2,6 milioane hectare) şi Israel (1,9 milioane hectare).
Tendinţa capătă amploare pentru că este mai uşor să preiei pământ pe care să ridici ferme în ţările în care există un stat de drept slab. În unele cazuri, terenul este lucrat pentru a obţine mărfuri la export, iar în alte situaţii rămâne neatins pentru a fi revândut la un preţ mai mare.
În octombrie 2012, Oxfam a cerut Băncii Mondiale să-şi îngheţe investiţiile agricole în terenuri, sugestie respinsă pe motiv că nu ar contribui cu nimic la reducerea cazurilor de practici abuzive. Dacă această preluare de terenuri nu este oprită, membrii Oxfam sunt de părere că riscă să se transforme „în unul dintre cele mai mari scandaluri ale secolului XXI“.