O campanie ciudată

În loc de replici acide, candidaţii au făcut un schimb minim de insulte.

A fost cea mai ciudată campanie politică de care îşi amintesc polonezii şi nimănui, din niciun partid, nu-i va părea rău să o vadă terminată. În primul rând, a fost ciudată din cauza sincronizării: în mod normal, nimeni nu s-ar gândi să ţină alegeri în primul weekend al vacanţei de vară sau după câteva săptămâni de inundaţii masive. Dar 4 iulie a fost zi de vot pentru că aşa a spus Constituţia că trebuie să fie. După moartea preşedintelui Lech Kaczynski în accidentul aviatic, guvernul a fost obligat să organizeze alegeri anticipate.

Apoi, campania a fost ciudată şi din cauza participanţilor: dacă nu ar fi avut loc accidentul, Lech ar fi candidat pentru realegere. În schimb, participă în locul său fratele său geamăn, Jaroslaw. După mai multe săptămâni de doliu, campania a căpătat un aer sumbru. În loc de replici acide, candidaţii au făcut un schimb minim de insulte. Conflictele majore au fost evitate.

Acuzaţiile de trădare şi corupţie nu s-au mai materializat. Deşi în politica poloneză se obişnuieşte să-ţi acuzi oponentul de trecut comunist ruşinos, acum, acest gen de campanie negativă s-a făcut doar marginal. Şi Kaczynski, şi contracandidatul său Komorowski şi-au domolit în mod intenţionat campaniile.

Ambii gemeni Kaczynski erau arhicunoscuţi pentru limbajul abraziv: acum, Jaroslaw şi-a limitat retorica, pretextând că s-a schimbat. Komorowski are sprijinul unui guvern încă popular. Dar Kaczynski a câştigat multă simpatie pentru tragedia sa personală. Niciunul nu a avut inima să îl atace pe celălalt, dar nici să se laude pe sine. Şi pentru că nu a fost o campanie normală, probabil că nici rezultatul nu va fi normal. Toată Polonia va avea însă un mare sentiment de uşurare când această campanie se va termina.