Nordul Irakului, într-un punct de cotitură: Bătălia de la Mosul poate fi urmată de un conflict la scară largă

Un conflict interetnic riscă să izbucnească în nordul Irakului după alungarea jihadiştilor din cadrul grupării teroriste sunnite Statul Islamic (SI) din această regiune, avertizează expertul în Orientul Mijlociu pentru International Crisis Group Joost Hiltermann.

Nordul Irakului a devenit un tărâm al neîncrederii. Kurzii nu au încredere în arabii sunniţi şi nici în arabii şiiţi, arabii sunniţi nu au încredere în kurzi şi nici în arabii şiiţi, la rândul lor arabii şiiţii nu au încredere în arabii suniţi şi nici în kurzi. Neîncrederea este doar elementul de suprafaţă. În interior toate aceste trei comunităţi sunt divizate în diverse facţiuni şi clanuri, iar pe lângă ele există alte grupuri etnice şi religioase minoritare, ambiţii de autodeterminare, tendinţe de opunere acestora şi interesele multor actori regionali şi internaţionali. În aceste condiţii, riscul izbucnirii unui conflict în regiune este iminent.

Cazul Hawija

Hawija, un oraş locuit majoritar de sunniţi şi situat în centrul zonei agricole a guvernoratului Kirkuk, a fost, în 2013, teatrul unor ciocniri sângeroase între sunniţi şi şiiţi pe de o parte, arabi şi kurzi pe de altă parte. La acea vreme, populaţia locală s-a răsculat împotriva Guvernului Nouri al-Maliki, şiit şi anti-sunnit, acuzându-l de detenţii arbitrare şi persecuţii. Forţele guvernamentale de securitate au intervenit cu brutalitate, ucigând peste 40 de civili în câteva zile. După acest episod sângeros, Hawija s-a transformat într-un simbol al tuturor lacunelor statului irakian care au facilitat extinderea Statului Islamic în vara lui 2014, scrie Joost Hiltermann pentru slate.fr.

În prezent, teritoriul cucerit de Statul Islamic în Irak se reduce puţin câte puţin. Odată cu eliberarea Mosulului, Statul Islamic va pierde cel mai important oraş aflat sub controlul său în nordul Irakului. Însă şi alte oraşe aşteaptă să fie eliberate, printre care şi Hawija.

Dilema locuitorilor din Hawija

Cert este că locuitorii din Hawija vor să scape de jihadişti, dar întâmpină mari dificultăţi când vine vorba de a alege un eliberator preferat, după experienţa neplăcută cu forţele guvernamentale de securitate. Ei ar prefera să fie eliberaţi de o miliţie alcătuită din oameni de-ai lor, dar constituirea ei este împiedicată de forţe mai puternice. Prin urmare, ei nu au de ales decât să se lanseze în calcule bizantine.

Dacă ar fi eliberaţi de Forţele de Mobilizare Populară (FMP), o miliţie şiită sprijinită de Iran, ei riscă să cadă victime epurărilor, la fel cum s-a întâmplat cu sunniţi din alte zone. Dacă ar fi eliberaţi de forţele kurde Peshmergas, riscă acelaşi lucru, mai ales din cauza asocierilor cu Statul Islamic.

Oricare ar fi eliberatorii, populaţia din Hawija crede că nu are nicio şansă să scape de furia lor, subliniază expertul din cadrul International Crisis Group.

„Nu am fost apropiaţi de fostul regim şi nu aparţinem nici acestei reţele teroriste. Cu toate acestea, înainte de 10 iunie (2014, ziua căderii Mosulului în mâinile Statului Islamic, n. red.), eram acuzaţi că suntem partizani ai lui (Saddam Hussein), apoi ai Statului Islamic“, deplânge situaţia şeicul Burhan Mizher al-Assi, a cărui casă din Hawija a fost aruncată în aer de jihadişti.

Hawija este doar un exemplu din multe altele cu potenţiale riscuri de noi ciocniri.

Ca alungarea Statului Islamic să nu fie urmat de un conflict interetnic şi interreligios, o soluţie ar fi instituirea unor forţe de stabilizare locală în zonele eliberate. Însă şi această soluţie necesită mult compromis, întrucât forţele de stabilizare locală nu pot fi constituite decât din membri ai forţelor guvernamentale de securitate, alcătuite în mare parte din şiiţi. Ori şiiţii nu sunt văzuţi cu ochi buni de către celelalte comunităţi, care consideră că aceştia încearcă mai degrabă să controleze decât să protejeze populaţia.

În acest context, menţinerea păcii va fi mai grea decât câştigarea războiului împotriva Statului Islamic, iar stabilitatea din nordul Irakului va depinde de modul în care „învingătorii“ vor trata „învinşii“.