Nordul Africii reprezintă un nou test pentru lupta occidentală contra terorismului

Finalul sângeros al crizei ostaticilor din Algeria a adus în atenţie provocările mai mari cu care  Statele Unite ale Americii şi aliaţii săi se confruntă în lupta cu teroriştii care s-au refugiat până în nordul Africii. Statele Unite şi Franţa sunt în tratative cu Algeria de luni bune, în speranţa că îi vor câştiga sprijinul într-un efort internaţional de evacuare a militanţilor islamişti din nordul statului Mali.

Grupările teroriste au un mediu propice pentru a-şi desfăşura activităţile: regiunea slab apărată este bogată în petrol, gaze şi uraniu, care reprezintă şi atracţia occidentalilor.

De asemenea, Statele Unite şi Marea Britanie au decis să nu trimită trupe în Mali, astfel că naţiunile occidentale trebuie să se bazeze pe forţele locale, care nu sunt întotdeauna deschise pentru a primi sfaturi, scrie „The New York Times“.

Rudolph Atallah, un fost oficial al Pentagonului care se ocupa cu contraterorismul, a remarcat faptul că un grup terorist din regiune, Al Qaeda în Maghrebul islamic, a început încet să se extindă dincolo de frontiere. „Pentru a le distruge reţeaua, Statele Unite şi aliaţii săi, africani şi europeni, vor avea nevoie de o strategie regională bine gândită“, a spus el.

Operaţiune sângeroasă necontestată

Realităţile politice dure de operare în Africa au fost evidente în timpul crizei ostaticilor din Algeria. Franţa şi Statele Unite ale Americii şi-au dat seama că ajutorul Algeriei va fi necesar în campania împotriva militanţilor din Mali. Astfel, cele două ţări occidentale nu s-au plâns de faptul că algerienii au organizat operaţiunea de salvare a ostaticilor fără să se consulte cu cineva, şi nici nu le-au contestat tactica pe care au folosit-o.

„Algeria are o abordare care, aşa cum o văd eu, este cea mai adecvată, deoarece acolo nu există loc de negocieri“, a declarat sâmbătă preşedintele Franţei, Francois Hollande.

Subestimarea ameninţării teroriste

Atât Franţa, cât şi Statele Unite, vor ca Algeria să îşi închidă frontierele cu Mali şi, în plus, Franţa doreşte ca Algeria să permită avioanelor franceze să îi survoleze teritoriul. Strategia iniţială a francezilor şi a americanilor a fost să nu-şi facă simţită prezenţa în regiune, pentru a oferi timp de instruire trupelor africane ce ar fi trebuit să fie trimise în Mali pentru a se lupta cu militanţii afiliaţi Al-Qaeda.

Planul lor era construit pe premisa că ameninţarea prezentată de militanţi în Mali nu era periculoasă. Această presupunere s-a dovedit a fi eronată, din moment ce ofensiva militanţilor din Mali şi atacul din Algeria au demonstrat că ei au o capacitate mărită de desfăşurare şi sunt pregătiţi să riposteze.

Strategii

Experţii spun că orice strategie regională trebuie să ajute naţiunile africane să îşi sporească securitatea frontierelor, atât pentru a limita circulaţia facţiunilor militante, cât şi pentru a reduce traficul de droguri, care este una dintre principalele forme de creştere a veniturilor.

Atallah este de părere că o soluţie de durată în Mali necesită o înţelegere politică între guvernul din Mali şi tuaregi, un popor nomad din nordul ţării.

Problema legată de abuzurile asupra drepturilor omului rămâne o preocupare importantă pentru occidentalii care au sprijinit intervenţiile militare. Human Rights Watch a raportat recent că grupurile militante din nordul statului Mali au recrutat mai multe sute de copii pentru a-i folosi pe post de soldaţi. Tot această organizaţie a adăugat că unii copii se aflau la punctele de control care au fost bombardate de către avioanele franceze.

Bruce Hoffman, expert în terorism şi profesor la Georgetown University, este de părere că Statele Unite ar trebuie să îşi ofere doar sprijinul logistic şi informaţional pentru ca francezii să îşi desfăşoare cu uşurinţă operaţiunile în zonă.

„Nu consider că implicarea Statelor Unite trebuie să fie masivă“, spune Hoffman.