Misterul Eufratului, râul din Grădina Edenului. O descoperire geologică majoră elucidează originile „leagănului civilizației”

O descoperire geologică de proporții a scos la iveală ceea ce cercetătorii numesc un capitol necunoscut din istoria unui curs de apă legat ombilical de una dintre cele mai fascinante povestiri din Biblie, scrie Daily Mail.

Eufratul este menționat în Cartea Genezei ca fiind unul dintre cele patru râuri care izvorau din Grădina Edenului, paradisul primordial în care textul sacru spune că au trăit Adam și Eva. Cu toate acestea, în ciuda rolului său central în tradiția biblică și în ascensiunea primelor mari imperii ale Mesopotamiei, oamenii de știință nu au putut stabili cu exactitate, timp de decenii, cum s-a format acest fluviu. Dovezile privind originile sale au rămas ascunse sub straturi groase de sedimente și sub milioanele de ani de transformări tectonice.

Acum, o echipă de cercetători anunță că a dezlegat această enigmă, reușind să reconstruiască istoria antică a fluviului pentru prima dată.

Secretele din adâncurile Mediteranei

Folosind imagistică seismică, observații prin satelit, cartografiere geologică și analizând depozitele de sedimente îngropate sub Marea Mediterană, experții au reconstituit un puzzle geologic complex. Analiza lor demonstrează că două râuri gigantice, botezate Paleo-Karasu și Paleo-Murat, curgeau inițial separat pe teritoriile de astăzi ale Turciei și Siriei, înainte ca forțe tectonice masive să le schimbe cursul.

În urmă cu aproximativ 1,6 milioane de ani, aceste două cursuri de apă s-au unit și au început să curgă spre Golful Persic, dând naștere Eufratului modern.

Eufratul, cel mai lung fluviu din Asia de Vest, străbate Semiluna Roditoare – o regiune numită adesea „leagănul civilizației”, deoarece a găzduit unele dintre primele societăți umane. Alături de Tigru, Eufratul a creat o oază de sol fertil într-o regiune altfel aridă, permițând înflorirea Sumerului și a Asiriei în urmă cu mai bine de 6.000 de ani.

Până în prezent, teoriile privind evoluția acestui uriaș de 3.000 de kilometri erau împărțite: unii cercetători susțineau că Eufratul provine dintr-un singur râu care se vărsa în Marea Mediterană sau în lacuri străvechi din Anatolia, în timp ce alții sugerau că își avea originea în Peninsula Arabică.

Cataclismul care a secat Mediterana

Noul studiu, publicat la 1 iunie în prestigioasa revistă Nature Geoscience, arată că râul Paleo-Murat a apărut în urmă cu peste 16,5 milioane de ani, în timp ce Paleo-Karasu s-a dezvoltat mult mai târziu, în urmă cu 8,6 până la 5,9 milioane de ani. Inițial, ambele se vărsau într-un sistem de lacuri izolate din sudul Faliei Nord-Anatoliene.

Totul s-a schimbat radical în urmă cu aproximativ 5,3 milioane de ani, în timpul unui eveniment geologic major care a transformat întreaga regiune mediteraneeană: criza mesiniană de salinitate.

Studiul indică faptul că un eveniment geologic major petrecut acum aproximativ 5,3 milioane de ani a schimbat radical peisajul regiunii.

În acea perioadă, legătura dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană s-a restrâns în zona actualei Strâmtori Gibraltar. Ca urmare, o mare parte din Mediterană s-a evaporat, iar nivelul apei a scăzut dramatic.

Cercetătorii estimează că în estul Mediteranei nivelul mării a coborât cu până la doi kilometri în anumite zone. Această schimbare a determinat râurile din regiune să erodeze mai profund relieful și să transporte volume uriașe de sedimente.

În același timp, mișcările tectonice au modificat structura Anatoliei și au reactivat falii geologice vechi, accelerând procesele de eroziune.

Această prăbușire bruscă a nivelului mării a obligat râurile din întreaga regiune să sape canioane adânci în peisaj pentru a se adapta noilor condiții. În paralel, forțele tectonice au înclinat părți din Anatolia și au reactivat falii vechi, accelerând eroziunea.

Cercetătorii sunt de părere că aceste transformări au făcut ca marile lacuri din zonele înalte ale Anatoliei să spargă brusc barierele naturale, provocând inundații catastrofale care au remodelat relieful. Procese similare au avut loc în toată regiunea – o dovadă fiind și uriașul depozit sedimentar Eosahabi de pe coasta Libiei.

După milioane de ani de activitate tectonică continuă, cursurile Paleo-Murat și Paleo-Karasu s-au unit definitiv, lăsând moștenire omenirii fluviul pe malurile căruia s-a scris însăși istoria lumii.