Milioane de afgani riscă foametea: „Azi, provocarea noastră e seceta, nu războiul”

Ani de zile, fermierii din provincia afgană sudică Khandhar au fost prinşi în schimburile de focuri între forţele de securitate şi talibani, dar acum au de-a face cu un alt inamic care le ameninţă subzistenţa pe termen lung: seceta, scrie The Guardian.

În ultimii doi ani, în provincia Khandahar ploile au fost rare, astfel că fermierii au fost nevoiţi să apeleze la resursele de apă subterane care se epuizează şi sunt obţinute cu costuri tot mai mari.

Mohammed Rahim, 30 de ani, a crescut într-o familie de fermieri care trăieşte pe seama cultivării pământului în districtul  Arghandab supranumit „grânarul” din Kandahar.

 „Luptele au încetat de puţină vreme. Pacea s-a restabilit, dar acum avem în faţă un nou război: seceta. Acum suntem obligaţi să săpăm adânc pentru a extrage apă din pământ. De doi ani încoace plouă foarte puţin şi ne confruntăm cu seceta. Nu sunt sigur că generaţiile următoare mai pot trăi din culturi cum au făcut-o strămoşii noştri”, spune Rahim. El şi multe alte familii din zonă nu au alte mijloace de trai în afara agriculturii.

Pir Mohammed, 60 de ani, a fost toată viaţa fermier şi mărturiseşte: „Nu demult aveam canale ce ne transportau apa la fermă şi ce ne mai rămânea împărţeam celorlalţi. Înainte apa venea după noi, era peste tot, acum noi ne ducem după ea”.

Apa era disponibilă gratis din râu dar în prezent costul zilnic al carburanţilor pentru pompele de apă este de cel puţin 2.500 de afgani (21 de euro).

„Nu mai avem profit. De fapt, mergem în pierdere şi apelăm la economii. Nu avem altă opţiune, trebuie să supravieţuim. Penuria de apă ne-a afectat şi calitatea  recoltelor”.

Circa 70% din afgani trăiesc în zone rurale astfel că sunt afectaţi direct de secetă.

Săptămâna trecută, Rein Paulsenm, directorul Biroului  pentru Situaţii de Urgenţă şi Rezilienţă al  Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (ONU) a transmis că seceta severă afectează 7,3 milioane de oameni în 25 din cele 34 de provincii ale ţării.

„Dacă agricultura se prăbuşeşte în continuare va determina subnutriţie, alte strămutări şi va agrava situaţia umanitară”, a spus el.

Mulţi fermieri au venit în districtul Arghandab datorită abundenţei de apă şi soluri fertile. Neikh Mohammedm 40 de ani, a sosit din districtul Dand în Khandhar în 2005 şi a fost uimit să găsească aici vegetaţie şi culturi de rodie.

„Ploua din abundenţă aici şi abia puteam trece râul către fermele noastre. Am avut o viaţă cu apă după voie. Dar asta e deja istorie,  spune el.

Potrivit unui raport al misiunii ONU în Afganistan de-a lungul anilor  fermierii locali din Afgamisan au fost prinşi în schimburile de focuri dintre forţele de securitate şi talibanii care se ascundeau în frunzişul des al culturilor, pândind momentul procipe pentru atacuri.

„În ultimii 20 de ani nu ne-am bucurat de pace şi trebuia să oprim munca după lăsarea întunericului. Acum însă putem munci până târziu că nu ne mai eeste teamă. Acum provocarea nu este doar restabilirea păcii, ci şi rezolvarea problemei secetei şi a creşterii preţurilor la produsele de bază”, spune Neikh Mohammed.

„Dificultatea noastră reală este acum seceta, nu războiul. Avem nevoie de alimente, apă, baraje şi infrastructură în Afganistan. Lumea ar trebui să învestească în noi şi să ne salveze”, adaugă şi  Pir Mohammed.