Manuel Valls, un Sarkozy al stângii
0Promisiunile din campania prezidențială a lui Francois Hollande sunt contestate sistematic de ministrul de interne Manuel Valls. Poziția sa de disident în cadrul Partidului Socialist este similară cu cea adoptată de Nicolas Sarkozy în 2002 care, vizând președenția UMP, își făcuse o obișnuință din a ataca ideile lui Jacques Chirac.
Acordarea dreptului de vot în cadrul alegerilor locale pentru toți străinii rezidenți în Franța este o promisiune veche a socialiștilor francezi. Enunțată pentru prima oară în 1981 în lista celor 110 propuneri ale lui Francois Mitterand pentru reformarea Republicii, ideea s-a regăsit și între propunerile lui Francois Hollande, în campania de anul acesta.
Totuși, pe 17 septembrie, ministrul de interne Manuel Valls declara pentru Le Monde: „Este astăzi aceasta o cerere puternică în societatea franceză? Un element esențial al integrării? Nu!“. Pentru Valls, acordarea dreptului de vot străinilor ar putea determina protestul dreptei și, mai ales, al extremei drepte. Cea mai bună rezolvare, declara ministrul de interne, ar fi un referendum național pe această temă.
Ideile lui Manuel Valls au găsit susținere și printre liderii opoziției. Jean Francois Copé, secretar general al UMP şi candidat pentru președinția uniunii la alegerile interne din noiembrie, a declarat că UMP va iniția „o petiție națională pentru ca francezii să-și arate în mod direct opoziția față de această măsură”, citează Le Figaro. Mai mult, Copé îl somase anterior pe președintele Hollande „să-și clarifice intențiile cu privire la acordarea dreptului de vot”, iar în cazul menținerii acestei propuneri, secretarul general al UMP cerea „un referendum național imediat”.
Susținerea venită dinspre dreapta spectrului politic pentru ministrul de interne a făcut ca Radio France Internationale să-l numească pe acesta „personalitatea stângii cea mai îndrăgită de dreapta“. Ideile lui Valls au stârnit, însă, nemulțumire în tabăra socialistă. Le Monde a publicat recent o listă a 75 de deputați socialiști care cereau președintelui Hollande punerea în aplicare a propunerii privind dreptul de vot pentru străini până la alegerile locale din 2014.
Francois Hollande se vede, astfel, prins în mijlocul confruntării dintre parlamentarii socialiști și guvern. Palatul Elysée a menționat de curând, într-un comunicat, că „promisiunea privind dreptul de vot pentru străini va fi ținută“, fără a preciza însă un calendar exact.
Opoziţia din interior
O altă propunere din campania prezidențială a lui Hollande criticată de ministrul de interne este cea privind emiterea unui raport cu ocazia fiecărei verificări a identității unei persoane de către polițiști. Pe fondul criticilor privind tratamentul discriminatoriu aplicat de aceştia persoanelor de origine africană sau arabă, Hollande cerea „oprirea abuzurilor privind controlul de identitate, printr-o procedură menită să respecte cetățenii”. Un raport realizat de Open Society Foundation arată că probabilitatea ca un negru sau un arab să fie opriți pentru verificarea identității este de 6, respectiv 7,8 ori mai mare decât în cazul unui alb.
Ministrul de interne Manuel Valls s-a opus însă şi acestei propuneri a preşedintelui Hollande, declarând că „nu este nimic nou, eu am fost dintotdeauna sceptic cu privire la această inițiativă”. Toate aceste contre dintre președinte, majoritatea parlamentară și ministrul de interne făceau ca Liberation să titreze pe 19 septembrie: „Valls, opozantul venit din Interior”.
Poziția de dizident în cadrul Partidului Socialist și a majorității de guvernare pe care și-o asumă Manuel Valls pare să ia ca model atitudinea similară din 2002 a lui Nicolas Sarkozy, pe atunci ocupant în guvernul Jean-Pierre Rafarrin al postului pe care îl ocupă astăzi și Valls. Vizând președenția UMP-ului, Sarkozy își făcuse o obișnuință din a ataca ideile președintelui Republicii Jacques Chirac. La fel ca Nicolas Sarkozy, Valls pare să încerce acum să creeze un pol de opinie în cadrul Partidului Socialist, plasându-se în fruntea opoziției interne. Precedentul din tabăra dreptei impune ca mișcările lui Manuel Valls să fie urmărite cu atenție.
Andrei Lupu studiază drept la Universitatea Bucureşti şi relaţii internaţionale la SNSPA. În prezent face un stagiu în redacţia FP România.