Mama lui Osama Bin Laden rupe tăcerea: „A fost un copil foarte bun. I-au spălat creierul“

Mama lui Osama Bin Laden, fondatorul reţelei teroriste al-Qaida şi cel mai mare duşman al SUA până la uciderea sa, la 2 mai 2011, a rupt tăcerea cu un interviu acordat în exclusivitate publicaţiei britanice The Guardian. „A fost un copil foarte bun până când i-a întâlnit pe oamenii care i-au spălat creierul“, spune Alia Ghanem despre întâiul ei născut.

Din locuinţa sa din Jeddah, un oraş saudit de la Marea Roşie, Alia Ghanem îşi aminteşte cu nostalgie de fiul său Osama. „A fost un copil bun“, le dă asigurări reporterilor The Guardian, care au avut nevoie de acordul autorităţilor locale pentru realizarea acestui interviu.

Potrivit ei, Osama Bin Laden a fost „un băiat timid, ambiţios şi inteligent“. El s-a radicalizat în jurul vârstei de 20 de ani, atunci când a fost admis la Facultatea de Economie a Universităţii Regele Abdulaziz.

„Oamenii de la universitate, colegii lui, l-au schimbat. A devenit altcineva. A fost un copil foarte bun până când i-a întâlnit pe oamenii care i-au spălat creierul“, mărturiseşte ea.

„Îi spuneam să stea la distanţă de ei, dar nu îmi povestea niciodată nimic, pentru că mă iubea foarte mult“, insistă ea.

La începutul anilor ’80, Osama a plecat în Afganistan pentru a lupta împotriva armatei sovietice. „Toţi cei care l-au cunoscut în tinereţe l-au respectat. Eram foarte mândri de el. Chiar şi Guvernul saudit l-a tratat cu respect, însă, ulterior, a devenit un mujahedin“, spune un frate de-al fostului lider al al-Qaida, care a asistat la interviu.

Alia Ghanem a mai mărturisit că nu şi-a imaginat vreodată că fiul său Osama va deveni jihadist. „Am rămas devastaţi (când am aflat, n. red.). Nu am vrut asta“.

Ea îşi aminteşte că l-a văzut ultima dată în 1999, într-o bază din Afganistan: „A fost foarte fericit să ne primească. Ne-a arătat locul şi a oganizat un adevărat festin în cinstea noastră“. 

Când a ieşit din cameră, unul dintre fraţii lui Osama a ţinut să explice subiectivismul mamei sale. „Au trecut mai bine de 17 ani (de la atentatele din 11 septembrie, n. red.), iar mama noastră încă nu poate accepta că vina i-a aparţinut fratelui nostru. L-a iubit atât de mult încât refuză să-l facă responsabil pentru asta. Îi ştie doar latura pozitivă, (…) aşa cum îl cunoşteam în familie. Nu a avut niciodată ocazia să vadă şi jihadistul din el“.